Acum două săptămîni, comisia tehnică de pe lîngă Ministerul Dezvoltării a respins avizul de PUZ pe care-l solicita, pentru a treia oară, Primăria comunei Mogoşoaia. Aceasta deţine o porţiune consistentă din parcul englezesc din jurul palatului şi intenţionează să întindă acolo terenuri de baschet şi alte exerciţii sportive, precum şi chioşcuri, corturi sau tejghele, unde vizitatorii ar găsi mititeii cei neapărat necesari oricărei excursii în sînul naturii. Ca să nu se mai repete încercarea de a împlînta această vulgaritate agresiv populistă, într-un decor istoric, e nevoie de o decizie definitivă, la nivel central. De aceea, nu e de prisos să reamintim vicisitudinile prin care a trecut domeniul Bibescu după ultimul război.
DE ACELASI AUTOR Johnny Morţi şi manechine Un caz de mutilare Portarul şi rubinulSe cunosc eforturile îndelungate de a restaura palatul şi parcul, operaţii pe care Martha Bibescu le-a încredinţat arhitecţilor G.M. Cantacuzino şi Domenico Rupolo. 23 august 1944 a provocat ultimul episod feudal din istoria Mogoşoaii: soldaţii germani cantonaţi acolo au fost luaţi prizonieri de ţăranii chemaţi şi comandaţi de locotenentul Constantin Brâncoveanu, fratele celor doi aviatori, căzuţi pe front, care-şi au mormintele în parc. Prin testamentul lui George Valentin Bibescu, domeniul era lăsat moştenire fiicei acestuia, Valentina Ghika-Comăneşti. Pentru a evita efectele reformei agrare, două decrete regale, din 1945 şi 1947, au înscris în inventarul monumentelor istorice întreg ansamblul de proprietăţi care formau cadrul natural al palatului şi al construcţiilor învecinate: parcul (36 ha), lunca (8 ha) şi zona non-aedificandi de pe malul drept al Colentinei (7,5 ha), inclusiv întinderea de apă de 30 ha. A urmat, în 1949, donaţia către stat a clădirilor, a parcului şi a lacului, prin care prinţesa Martha a obţinut permisiunea excepţională de a părăsi
