După zile întregi de caniculă şi toropeală, în sfârşit se mai potolise pălălaia iar comuna Siliştea-Gumeşti, judeţul Teleorman, îşi revenise un pic la viaţă. Astfel, încurajaţi de aerul ceva mai răcoros şi de norii adunaţi vremelnic pe cer, muşteriii obişnuiţi de la cârciuma lui Bucureşteanu se strânseseră înfrăţiţi la o ţuică sau la o bere, ca să pună ţara la cale şi să mai discute de-ale politicii.

Politică şi delicatese

Cum evenimentele se precipitaseră de la o zi la alta cu viteză ameţitoare şi cum nu apucaseră să le discute, fiindcă-i ţinuse căldura moleşiţi prin case, erau într-o stare de surescitare maximă, fiecare fiind dornic să combată şi să-şi spună părerea cât mai vocal posibil. Şapte voci sonore (ca ale piticilor deranjaţi de prima apariţie în casa lor a Albei-ca-Zăpada) se împleteau, se amestecau sau răbufneau stingher stârnind curiozitatea celor ce treceau cu treburi pe şosea, făcându-i pe aceştia să salute, să înjure sau să arunce, la rându-le, două vorbe-n treacăt, semn că ar fi participat şi ei bucuroşi la dezbateri, numai că treaba îi mâna vârtos de la spate, zorindu-i la ale lor.

Tartor al discuţiilor era Petrică Costea, zis al lu’ Lioară, care prezida înfocat cinstita (cu băutură!) adunare de la înălţimea unei băncuţe din lemn, îmbrăcat lejer într-o pereche de pantaloni scurţi, cu o cămaşă albă în carouri albastre şi o şapcă trasă spre vârful nasului. Răsucea în mână o cutie de pate de ficat pe care o cumpărase pentru micul dejun. "Bă, mi-a zis mama că dacă vin aci nu mai ajung eu acasă până la prânz. Cumpărai pateul ăsta să-l mănânc de dimineaţă, dar parcă, ce, la prânz nu merge? Că văd că nu e scris pe el a se servi numai la masa de dimineaţă! Şi asta de-o beau, nu tot la pateu ajunge?", zice zâmbind, arătând cu degetul spre ficatul său.

Băsescu, mai rău ca Ceauşescu

Bea o votcă "scumpă" de trei lei su