Ne-a surprins si inca ne surprinde locul Romaniei din coada Europei. Am vazut ca urcam (in anii 2000-2008) si ne-am asteptat sa fi lasat in urma cel putin doua-trei tari din jurul nostru si multe alte tari din lumea larga. Numai ca nici vecinii nostri si nici alti competitori nu bat pasul pe loc. Noi am urcat, intr-adevar, dar numai in raport cu noi insine, cei din anii trecuti.
Apoi a venit criza, iar noi am continuat sa fim ultimii din Europa in competitia economica. De ce? Intai si intai pentru ca productia industriala continua sa sangereze. Incercarile de cresteri cantitative, incetinite si ele in anii 2009-2012, sunt anihilate de restrangeri in sferele productivitatii muncii si competitivitatii.
Cum am ajuns noi in coada Europei? Fara indoiala ca locul l-am "cucerit" in anii socialismului. Caci inainte de razboi, pe continentul nostru, erau tari care atunci cand ne priveau se uitau in sus. Dar toate astea sunt acum trecut. Sunt istorie. Ne intereseaza cu deosebire greselile din prezent. Caci numai ele mai pot fi indreptate.
Din '90 pana acum alternanta la putere a functionat. Dar politicile economice, de la strategiile de restructurare pana la cele privind redistribuirea resurselor, au fost concepute de cele mai multe ori cu ochii pe un orologiu ramas in urma. Cei care au detinut puterea, in toti acesti ani, au partea lor de vina. Dar societatea romaneasca nu e mai putin vinovata. An de an, din '90 incoace, societatea civila a cheltuit prea mult timp cu politica, neglijand economia. Iar cand, rareori, si-a intors fata catre economie, am vazut-o preocupata mai putin de perspectiva si mai mult de probleme curente. Asa se face ca nici macar astazi marile mize ale economiei romanesti nu sunt nici productivitatea, nici competitivitatea si nici eficienta. Romania obtine crestere economica mizand pe dezvoltarea conjuncturala, pe supraefortul de a pr
