Vineri, 6 iulie, după ce a ascultat acuzațiile care i s-au adus în Parlament, președintele Traian Băsescu a pus câteva întrebări. Mă opresc la una dintre ele:
”Ați văzut vreun dictator care să dea opoziției șefia singurului serviciu de informații externe? E, dacă nu ați văzut, mai căutați dictatori…”
Când președintele Traian Băsescu i-a numit directori pe dnii George Maior (SRI) și Claudiu Săftoiu (SIE) am scris (10 octombrie 2006) următoarele:
<<În desemnarea șefilor SRI și SIE, dl Băsescu a jucat în forță cartea tehnocrației -”profesionalism și echidistanță politică”. Gluma anului! Dacă în urma unor cursuri intensive in Occident, un jurnalist mediocru a devenit egalul spionului Graham Green, rămâne de văzut. Deocamdată, dl Săftoiu e de acord cu spionarea ziariștilor. Deci, vorbește mai mult ca director al SRI, decât ca director al SIE. Și asta spune multe.
În cazul dlui George Maior, cartea pe care a jucat-o dl Băsescu e doar parțial descifrată corect. E greu de cântărit ce a dorit mai mult – să lovească în liberali sau să-și multiplice șansele de a-l trece pe Claudiu Săftoiu? Pasiența i-a ieșit. Pariul președintelui a fost Săftoiu, nu Maior, cum pariul major al dlui Băsescu a fost și rămâne PSD, nu PNL. Liberalii rămân doar diversiunea, învăluirea. Pretextul și contextul.
Traian Băsescu nu este un președinte de politică externă, ci unul de politică internă. Având deja “Romania profundă” în buzunar, lingăul personal în pușculița spionajului extern și finul de cununie al generalului Ion Talpeș la SRI, dl Băsescu confirmă că este cel mai abil politician român al clipei. Petre Roman comisar european ar fi bomboana pusă pe coliva liberalilor.
Președintele nu trebuie bănuit de vreo “soluție imorală”. Ea e practicată mereu de ceilalți. Tot așa, tehnocratita e o pancreatită care îi lovește doar pe alții. Și-apoi, să fim drepți: doar un
