Nu pot garanta că Oslo, 31 august a fost cel mai bun film din competiţia celei mai noi ediţii a TIFF-ului, însă nu am nici o îndoială că el se numără printre premierele anului din circuitul cinematografic autohton. După ce, la ediţia din 2007 a Festivalului clujean, cineastul norvegian, născut în Danemarca, Joachim Trier cîştigase destui fani români cu Repriza (Reprise), el a triumfat anul acesta cu al doilea lungmetraj al său, botezat „minimalist“ Oslo, 31 august. Filmul este o adaptare liberă, localizată, după romanul Focurile vii (Le Feu follet, 1931) al scriitorului francez, colaboraţionist şi apoi sinucigaş, Pierre Drieu La Rochelle, la fel cum era şi filmul lui Louis Malle din 1963, care păstra ti­tlul cărţii inspiratoare. Protagonistul lui Joachim Trier, Anders (admirabil interpretat de Anders Danielsen Lie, actor care avea un rol principal şi în Repriza), este dependent de droguri. Mai are două săptămîni dintr-un program de dezintoxicare, atunci cînd i se oferă o zi în afara clinicii, ca să poată participa la un interviu pentru un job în cadrul unei publicaţii de studii media. El intenţionează să se folosească de această zi pentru a-şi reîntîlni sora şi vechii amici, pentru a petrece cîteva ultime ore în casa copilăriei, pe care părinţii săi urmează să o vîndă, şi pentru a lua cea mai importantă decizie: să se sinucidă sau nu? Aşa cum se confesează prietenului său Thomas, Anders se consideră „un puşti răsfăţat care a dat-o în bară“, de care nimeni nu mai are nevoie şi care, la 34 de ani, nici nu mai are puterea de a o lua de la capăt. În acelaşi timp, el încearcă să găsească un colac de salvare, precum protagonistul lui Ernesto Sábato din Tunelul, care observa că „atunci cînd ne apropiem de acea margine a disperării care precede sinuciderea, după ce am epuizat inventarul a tot ceea ce e rău şi-am ajuns şi la punctul unde acest rău e de nesuportat, un ac