Este greu să îţi păstrezi calmul şi luciditatea în aceste zile îmbâcsite de o degradantă avalanşă de minciuni deşănţate, de impostura agresivă şi de analiza cinică. În zile dominate de „Chutzpah", cum atât de inspirat a folosit colegul meu de presă, Sorin Ioniţă, termenul din idiş (expresia va face carieră), parcă nu îţi mai vine decât să îţi pui poalele în cap şi să pretinzi că nimic nu e real din ceea ce se vede. Ceea ce mă duce cu gândul la un jurist medieval ce spunea odată, într-o formulare tipică pentru acele vremuri, că ficţiunea imită natura şi că, prin urmare, ficţiunea are un loc în lume doar acolo unde are loc şi adevărul.

Cuvinte care ar trebui să fie de mare tâlc în aceste zile, mai ales pentru cei din USL, căci aceste cuvinte postulează adevărul ca principiu ontologic, ca dat natural al existenţei şi în consecinţă, ca un fenomen şi fapt social călăuzitor, un ţesut din care se construieşte până şi ficţiunea, ficţiune care este aşadar parte a adevărului. Dar să vedem cum se aplică toată această chestiune la noi. Păi mai întâi, prima ficţiune este cea conform căreia acţiunea de suspendare a preşedintelui a fost o luptă pentru restaurarea statului de drept. Lăsând la o parte faptul că nu există dovezi clare cu privire la încălcarea gravă a constituţiei de către preşedintele Băsescu, a suspenda un preşedinte prin acţiuni care încalcă grav statul de drept bate scopul iniţial şi decredibilizează toată povestea. O fi fost neştiinţă, nepăsare sau rea-credinţă, nu prea mai contează. Prin urmare, adevărul este că nu suspendarea ci prevenirea demiterii la referendumul din 29 iulie se prefigurează ca o luptă de restaurare a democraţiei de drept (să fiu bine înţeles, aici nu e vorba de persoana lui Băsescu, aş fi argumentat exact acelaşi lucru dacă era vorba de Antonescu; viaţa îmi va da poate această ocazie).

A doua ficţiune a acestor zile este că ac