Albuţ a arătat aseară că, deocamdată, nu îl poate înlocui pe Coman

Postul de portar pare în continuare marea problema a lui Sabău

Giuleştiul arată ca după o curăţenie făcută în grabă. Un miros puternic de parfum ieftin înconjoară fiecare scaun vişiniu în timp ce rapidiştii umplu peluza de sub tabelă. Rapidul lui Sabău nu arată însă nicicum. Până acum s-a ascuns între dealuri şi cântece din cimpoi şi nimeni nu-i ştie puterea. În faţa giuleştenilor stă MyPa din Finlanda. Myllykosken Pallo pe numele ei complet. O amintire din nord, care aduce cu ea un zâmbet amar. Nu pe feţele rapidiştilor, ci pe cele ale fraţilor din Banat, care, înainte să fie prinşi prin cramele din Recaş, au tras spaima vieţii cu lunganii deloc obişnuiţi cu cele 30 de grade din Bucureşti.

Finlandezii sunt transpiraţi încă de când au coborât din autocar şi prima impresie nu le e deloc favorabilă. Mari, dar limitaţi. Arţăgoşi, dar inocenţi la fiecare duel unu contra unu. Cum altfel ar putea fi când Rui Duarte dă cu capul de lângă fiecare dintre ei fără nici măcar să sară? Fundaşii aduc şi primele idei de atac. Abrudan trimite un „cap“ pe lângă poartă dintr-o centrare a lui Roman, iar după câteva minute colegul Oros dă pe lângă dintr-o poziţie, cei drept, dificilă. Urmează încercările mijlocaşilor. O gleznă fină printre topoarele din lemn finlandez. Teixeira driblează până dă senzaţia că s-a plictisit, apoi pune mingea elegant aproape de vinclu.

Williams e noul Rickets, Albuţ nu e noul Coman

Şuturi fără să atingă poarta, driblinguri fără efect. E Rapidul următoarelor minute. Roman şi Teixeira încearcă, la fel şi Pancu. Nimic nu se mai lipeşte de giuleştenii lui Sabău. Nici măcar tricourile transpirate ale finlandezilor. Williams se desprinde uşor din marcajul lui Oros şi trage din întoarcere, lent şi previzibil, pe colţul lung. Albuţ atinge cu vârful mănuşilor, dar e