Ieri, am aflat că preşedintele Republicii Moldova va deveni mai bogat cu aproape jumătate de milion de lei. Şi asta nu pentru că ar avea acţiuni în vreo afacere de succes sau pentru că i-a murit vreo rudă înstărită de peste hotare care, în lipsa altor moştenitori, i-a lăsat lui toată averea. Şi nici n-a câştigat premiul mare la un ipotetic concurs „Moldovenii au talent" sau la loteria naţională.

Pur şi simplu, Nicolae Timofti (om cumsecade, de altfel) a ajuns, din întâmplare şi prin compromis, la cârma ţării. Iar pentru asta a trebuit să lase fotoliul de preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii şi să renunţe la funcţia de judecător. Şi pentru că statul nostru are grijă de cetăţenii lui (ce-i drept, nu chiar de toţi) „sacrificiul" lui Timofti de a pleca din sistem este răsplătit cu 400.000 de lei, alocaţi din Fondul de rezervă al Guvernului. Nu e nimic ilegal în toată treaba asta, a spus-o chiar ministrul Finanţelor, Veaceslav Negruţa, dar şi dl Timofti a confirmat: „Totul e perfect legal".

Astfel, un judecător care depune cererea de concediere primeşte - nici mai mult, nici mai puţin - o indemnizaţie unică egală cu salariul mediu lunar înmulţit la numărul de ani lucraţi în funcţia respectivă. Se aleg cu sume grase şi procurorii care părăsesc sistemul. Şi ei sunt recompensaţi pentru stresul şi riscurile pe care le implică activitatea lor. Aşa e legea! Dreaptă sau strâmbă, trebuie respectată, inclusiv de şeful statului, care e garantul Constituţiei.

A?! Ce-ai zis, învăţătorule? De ce nu poţi şi tu să laşi naibii creta, caietele şi manualele şi, pe la 50 sau măcar pe la vreo 55 de ani, să te retragi liniştit din sistem cu o torbuşoară burduşită cu valută naţională? Păi, dascăle drag, ia zi mata, ce mare lucru faci acolo la şcoală? Vorbeşti toată ziua de-ţi pierzi vocea, citeşti până literele o iau la fugă din pagină, scrii până îţi amorţesc