Ce mănîncă şi ce beau personajele unui nepot de grec bucătar, fost berar la Bucureşti, fost comersant în gară la Buzău, prieten cu un vestit comersant de friptură de viţel în gară la Ploieşti Excesul n Un exces transformă în umilinţă şi ruşine plăcerea de a se hrăni a unei coane moaşe care vrea să-şi ofere în acelaşi timp şi bucuria distracţiei în plăcută companie, şi împlinirea tuturor poftelor culinare. Posibile explicaţii: cucoana Lucsiţa e bolnavă atît fizic (probabil suferă de diabet), cît şi psihic. Este personajul cel mai uşor de psihanalizat din opera lui Caragiale: înlocuieşte plăcerea sexuală, de care e frustrată (moaşă fiind, se confruntă zilnic cu consecinţele acesteia), cu satisfacerea în exces a instinctului de nutriţie. n „În interiorul unui vagon închis al tramvaiului vechi, stau înghesuite, pe banchete şi-n picioare, treizeci şi patru de persoane suferind foarte tare. Între toate acestea, una suferă mai grozav – e cucoana Lucsiţa; fiindcă toate celelalte sufăr numai de căldură şi de sete, pe cîtă vreme dumneaei suferă pe lîngă astea şi de foame. [...] A fost desigur o mare imprudenţă din partea acestei dame să plece de-acasă aşa, trei ceasuri după dejun, fără să guste ceva, mai cu seamă că, din cauză că se grăbea să nu scape ora de rendez-vous la pavilionul central, a dejunat aşa de uşor: trei ouă răscoapte, o căpăţînă de miel cu borş, nişte stufat, prune cu carne, friptură la tavă şi salată de castraveţi, trei cinzecuri cu sifon şi o cafeluţă. [...] Într-un colţ e puţintică umbră. Acolo îl atrage ea pe salvatorul ei şi bea una după alta două litre de bragă. Braga este, ca băutură, foarte răcoritoare şi igienică; iar ca mîncare, cea mai uşoară şi totodată cea mai reconfortantă. În cîteva clipe, moaşa Lucsiţa s-a simţit rentremată; sfîrşeala şi acel sentiment de pierzare, care-i vine omului cînd simte un gol de chaos la lingurea, au dispărut cu