De cand cu suspendarea presedintelui am auzit politicienii invocand vointa populara suverana pana la greata. Poporul si numai poporul are in mana deciziile ultime, el va alunga dictatorul si va face ordine.
Principial este corect. Intr-adevar, judecata poporului este ultima instanta si ea determina decizia finala. Daca majoritatea are sau nu intotdeauna dreptate, este o discutie lunga si complicata.
Nu doar ca Hitler a ajuns la putere prin votul popular, dar si dictatorii sud-americani folosesc referendumul ca instrument preferat de legitimare a celor mai controversate decizii. Masele sunt mult mai usor de isterizat si manipulat decat indivizii, luat unul cate unul. Dar democratia functioneaza pe baza de majoritate si, spune o celebra vorba, este cel mai prost sistem cu exceptia tuturor celorlalte.
Ceea ce nu inteleg eu la cei care umbla cu vointa populara in gura zi de vara pana-n seara este dubla masura pe care o folosesc fara scrupule. Pentru demiterea presedintelui, vointa populara este necesara si suficienta pentru a face dreptate si reprezinta litera de Evanghelie.
Dar mai avem doua expresii de vointa populara, exprimate tot prin referendum, validate prin participarea a peste 50% din populatie si o majoritate zdorbitoare in favoarea deciziilor luate, si anume reducerea la 300 a numarului de parlamentari si trecerea la unicameralism.
Sunt doua decizii populare pe care USL refuza sa le puna in practica. Mai mult decat atat, legea votului uninominal a fost respinsa de CCR tocmai pentru ca incalca de-a dreptul una dintre aceste decizii: in loc sa diminueze numarul de parlamentari, dupa cum a cerut vointa populara, majora acest numar.
Asadar, in cazul reducerii numarului de parlamentari si al unicameralismului, sacronsanta vointa populara, exprimata printr-un referendum validat de CCR, nu contea
