A fost medaliat cu argint la Jocurile Olimpice de la Ciudad de Mexico din 1968 şi cu bronz la JO de la Roma din 1960, şi de-a lungul carierei sale şi-a mai trecut în palmares trei titluri balcanice consecutive şi a fost de două ori vicecampion european.

Născut în data de 30 noiembrie 1940 în comuna Tohanu Vechi, din Braşov, Ion Monea a avut o activitate pugilistică de peste 10 ani în elita mondială a boxului amator. S-a apucat de box târziu, la 15 ani, la o vârstă aproape interzisă debutului într-o carieră de performanţă. Talentul şi munca l-au propulsat însă, spre surpriza generală, la Jocurile Olimpice de la Roma, din 1960. Aflat atunci la categoria mijlocie, Monea a reuşit să îl învingă în primul meci pe bulgarul Paparizov, după o partidă pe care a dominat-o în totalitate, în care a lovit din toate poziţiile, iar arbitrii i-au acordat în unanimitate victoria. În turul doi, românul a obţinut victoria prin KO în faţa elveţianului Buechi şi s-a calificat în semifinale unde l-a întâlnit pe Edward Crook. Americanul, în vârstă de 31 de ani, s-a impus prin KO şi a câştigat apoi medalia olimpică de aur, iar Ion Monea s-a clasat pe locul trei, luând medalia de bronz.

În 1964, la Jocurile Olimpice de la Tokyo, tot la categoria mijlocie, Monea a avut culoar liber în prima rundă, iar în cea de-a doua l-a învins pe Kim Deok Pal din Coreea de Sud cu decizie unanimă. În sferturile de finală, însă, a fost eliminat de germanul Emil Schulz şi a ratat ocazia de a cuceri o nouă medalie.

Şi-a luat revanşa patru ani mai târziu, la Ciudad de Mexico, la o altă categorie, cea semigrea, când a atins apogeul carierei. În prima rundă a avut culoar liber, iar apoi n-a întâmpinat nicio problemă în faţa neamţului Raymar Reimers, pe care l-a pus la podea în a doua rundă şi l-a învins cu decizie unanimă. A urmat meciul din sferturile de finală, cu nigerianul Fat