Numărul 73 din iunie al revistei DILEMATECA găzduieşte o anchetă estivală cu tema „Primul aparat de radio”, la care răspund, în ordine, Radu Aldulescu, Emil Brumaru, Virgil Duda, Radu Pavel Gheo, Radu Jörgensen, Radu Ţuculescu, Horia Ursu şi Daniel Vighi. Ancheta e coordonată de Marius Chivu şi, în miezul agitaţiei politice care a cuprins, zilele acestea, toată ţara, se citeşte, cu beneficii, ca un mic grupaj de proză scurtă. De-a lungul ei revin referiri la Europa Liberă, teatrul radiofonic, difuzorul; ar fi meritat ceva atenţie şi comentariile sportive duminicale, dar n-a fost să fie. Iată un scurt citat din textul lui Radu Jörgensen: „Uneori, rareori, uşa de la sufragerie rămînea noaptea crăpată şi, din dormitor, îl vedeam atunci pe tata cum îşi aprinde o ţigară acolo în întuneric, se aşază pe taburet, lîngă aparat, şi ascultă atent, concentrat, o voce de departe peste care ceva, cineva încerca ba să fluiere, ba să macine cafea, numai ca să-i facă tatei în ciudă. Fapt e că el, chiar şi aşa, înţelegea ceva din discursul acela şi mişca din cap gînditor, aprinzînd o nouă ţigară, direct de la cea veche, foc din foc, adîncind senzaţia de clandestinitate”. Şi „Meridianele” sînt consistente în acest număr: un interviu cu Michel Houellebecq, realizat de Matei Martin („Nu mă simt responsabil faţă de cititori. Singura mea responsabilitate e să produc o carte cît mai bună.”; „Statutul acela [de autor clasic, după primirea Premiului Goncourt], nu l-am inventat eu. Aş face mai bine să-mi placă. Pentru că oricum nu mă pot împotrivi – fie că-mi place, fie că nu. Oricum, e bine să fii consacrat.”), unul cu Bernard Pivot, realizat de Luiza Vasiliu („Cred că trebuie să fim realişti, să acceptăm că literatura franceză nu mai ocupă locul de seamă pe care-l avea acum 40-50 de ani, dar asta nu înseamnă că nu ascunde încă o sumedenie de comori”), un eseu amplu despre Michel Serres, semn