Lidia Şimon spune că nu pleacă niciodată într-o cursă de maraton cu gîndul la medalie, ci îşi doreşte să se simtă odihnită şi plină de energie

Lidia Şimon împlineşte 39 de ani pe 28 august. Ea va alerga pe 5 august la al cincilea maraton olimpic al carierei. În total, nici nu mai ştie al cîtelea este. 42,195 înmulţit cu un număr de două cifre. La care se adăugă şi kilometrii, mult mai mulţi, alergaţi la antrenament, pe drumurile din România şi în ultimii ani prin munţii din Boulder. Trezit de dimineaţă, antrenament, acelaşi lucru în fiecare zi, ce a făcut-o pe Lidia să continue? Dorinţa de a cîştiga, plăcerea de a continua un lucru la care se pricepe. Azi urma să ajungă în capitala britanică, după un zbor de 11 ore pe ruta Denver-Washington-Londra. Acolo se va pregăti alături de soţul şi antrenorul său, Liviu, pentru una dintre cele mai importante curse ale carierei.

- Lidia, cum te simţi?

- Sînt bine fizic, dar au trecut anii peste mine, am îmbătrînit şi de aceea a trebuit să muncesc mai mult. Am dat tot la antrenamente, mai mult de atît nu puteam să fac.

- Este a cincea ediţie a Jocurilor Olimpice pentru tine.

- Da, sînt fericită că am ajuns la această cifră, mai ales că sînt singura maratonistă din lume care a ajuns pînă aici. Maratonul e o cursă care îţi consumă organismul, nu mulţi maratonişti adună multe ediţii pentru că e greu, mai ales dacă alergi de la început 42,195 km, aşa cum am făcut eu. Obiectivul meu este să termin între primele zece.

- Mai ai emoţii?

- Normal că da. Mă bucur foarte mult că am reuşit să fac baremul şi că s-a întîmplat tocmai în Japonia.

- Cu ce gînduri pleci spre Londra?

- Nici la Sydney, cînd am luat argintul, nu am pornit cu gîndul la medalii, de fapt, nu pornesc în nici o cursă cu gîndul la medalie. Sper ca totul să fie bine, să prind o zi în care s