Intr-un sediu politic functioneaza un telefon ciudat. Cu multe butoane. Spunea suspendatul ca sunt 12. Si se mai referea la misteriosul buton 3. Apesi si o voce iti spune, la orice ora din zi si din noapte, cine a facut rau Romaniei. Aparatul e instalat intr-un sediu de campanie politica si de el beneficiaza un particular. Particularul se numeste Traian Basescu. Butonul 3 i s-a lipit de deget. De acel deget cu care isi ameninta adversarii. Ce semnificatie are la romani si la neromani aceasta instalatie?

Intr-un stat democratic, intr-un stat care nu a alunecat, sub un regim cum este cel al lui Traian Basescu, spre autocratie sau chiar spre dictatura, intr-un stat in care democratia nu este semi-esuata, acest telefon secret si secretizat declanseaza un Watergate. Un scandal politic si juridic de mari proportii. Un cutremur. La capatul caruia se produc nu numai destituiri spectaculoase, ci au loc si schimbari de lunga durata, in profunzimea societatii. Dar la noi?

In Romania, odata descoperita o asemenea porcarie si odata relatata opiniei publice, cauza politica, juridica, penala pare a se impotmoli. Ilegalitatea este in afara oricarei indoieli. Un telefon secretizat de circuit inchis, utilizat numai de cei mai inalti demnitari in functie ai statului roman, nu are ce sa caute intr-o cladire particulara care, mai mult decat atat, a devenit si un sediu politic. Si nu orice sediu. Ci chiar un sediu de campanie. Si nu pentru orice fel de campanie. Ci pentru o campanie care poate sau nu rasturna spectaculos situatia politica a unui stat. Si pe acest telefon nu poate pune mana un particular. Cum este, in acest moment, Traian Basescu. Instalarea acestui aparat constituie o grava infractiune. Si, mai mult decat atat, un act flagrant de politie politica.

Responsabilul este un super general, Marcel Opris, seful STS, protejatul si, in acelasi timp, protectorul