An dupa an, munţii României dau o producţie fabuloasă, pe care noi reuşim de fiecare dată să o ignorăm, doar ca să o cumpărăm din import reambalată. Fructele de pădure cresc sălbatice, cu miile de tone, pe versanţii însoriţi ai Carpaţilor. Ies din ţară pentru un preţ de nimic şi îi îmbogăţesc pe vest-europenii care ştiu cum să vânda marfă 100% naturală. Ei obţin profit foarte bun din afaceri cu zeci de ani vechime. În acest timp, noi rămânem culegători plătiţi mizerabil şi intermediari fără anvergură. Nu ne obligă nimeni să ignorăm o comoară naturală, care creşte fără pic de efort. Totuşi, asta se întâmplă.
Muntii Romaniei produc in fiecare an cantitati uriase de fructe de padure si de plante medicinale. Zmeura, mure, afine negre si rosii, coacaze, porumbe, macese, catina, muguri de brad, hribi si urechiuse... Natura sau Dumnezeu ne-au harazit cu o bogatie pentru care nu trebuie sa miscam un deget. Si din care am putea face sute de milioane de euro la export, daca le-am procesa si exporta cu valoare adaugata, sub forma de sucuri, siropuri si tot felul de bunatati - pe care le gasim azi in magazinele noastre - dar importate.
Insa Romania ce face cu cel mai ecologic produs pe care il primeste an, de an, de la natura, gratis, fara sa miste un deget? Il exporta pe mai nimic - drept materie prima. Strainii proceseaza importul romanesc, si il revand in toata Europa - inclusiv in Romania, la pret de delicatesa bio sau de lux.
Mii de tone de fructe nobile, din padurile romanesti, iau drumul strainatatii: Italia, Germania, Austria, Spania, Franta, Olanda sunt principalii clienti.
Anul trecut, de exemplu, din padurile administrate de Romsilva s-au colectat vreo 5.000 de tone de fructe de padure si plante medicinale - iar statul administreaza doar jumatate din codrii tarii. La un pret mediu, de 2.000 de euro tona, cifra de afaceri n-a fost mai mare de 1
