- Social - nr. 140 / 20 Iulie, 2012 Ar fi implinit 69 de ani! L-am vazut, prin acei ani dusi ca apa, cu "Cenaclul Flacara”, insufletind, inflacarand tineretul "generatiei de blugi”. L-am cunoscut bine, privilegiu adevarat, pe Adrian Paunescu, poetul cu fibra nationala, lider de generatie, intelectual de stanga, ca si mine, in perioada 19922000, in Parlamentul Romaniei, cu prilejul sedintelor comune, facand parte, marele poet din Comisia de Cultura, Culte, Mass-media de la Senat, subsemnatul din cea a Camerei Deputatilor. Ne-au legat o prietenie si aprecieri reciproce, statornice. Drumurile ni s-au intalnit, deseori, nu doar la Bucuresti, ci si la TarguMures, cu prilejul lansarilor unor carti sau al prezentei senatorului in "Orasul florilor”, pentru a rezolva problemele cetateanului, ale omului, poetul fiind, intr-adevar, suflet din sufletul neamului. Din pacate, despre poetul care ne-a lasat mostenire cartile "Repetabila povara”, "Manifest pentru sanatatea pamantului”, "Manifest pentru mileniul trei”, "De la Barca la Viena si inapoi”, "Doamne, ocroteste-i pe romani”, "Deromanizarea Romaniei”, "Locuri comune”, "Inca viu”, "Pana la capat”, pentru a aminti doar cateva din cele vreo 50 publicate, azi vorbim la trecut. Cel care, iubind Ardealul, spunea "De n-as fi om/as vrea sa fiu/un tricolor/uitat in Muntii Apuseni”, in tot ce a facut, in tot ce a scris, a fost un poet extraordinar al Cetatii, marcand istoria culturii romanesti prin creatia sa, prin talent si aparte vocatie. Personalitate iesita din comun, nonconformist, munte de generozitate, daruit tarii, neamului sau, aplaudat, el a fost – cum spunea Fanus Neagu – acea "mana domneasca de voievod al cuvintelor”. A muncit, s-a luptat cu dusmanii, a suferit si a dat totul pentru tara de dincoace si de dincolo de Prut. Cu inteligenta-i debordanta, neintrecut orator in Senatul Romaniei, Adrian Paunescu a electrizat m