- Cultural - nr. 140 / 20 Iulie, 2012 "Arata-ne calea, Iisuse De-a trece de traiul mizer, Si spune-ne lucruri nespuse Si TATAL ce face in cer” (ADRIAN PAUNESCU – "Biserica lui Dumnezeu”) In fiecare an binecuvantat de Bunul Dumnezeu, pe data de 20 iulie, noi, crestinii, ne aducem aminte de marele profet al Vechiului Testament, Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul. Tot in aceasta zi, romanii patrioti, cu dragoste de neam, tara si glia strabuna, isi aduc aminte de unul din cei mai mari poeti ai tarii noastre: "patriotul neobosit, poetul cu har daruit, Adrian Paunescu”. In ultimii patru ani, la aceasta data, il sunam la telefon pe marele poet si patriot, pentru a-i ura "La multi ani!”, fiind ziua de nastere a domniei sale. Ii simt si acum glasul plapand; isi aducea aminte de mine dupa ce-i spuneam cine sunt; eram mandru ca pentru cateva momente am putut sta in jurul unui mare poet si patriot. Chiar daca nu mai este printre noi, pentru a-i spune cateva cuvinte de respect pentru tot ceea ce a fost, eu sunt cu sufletul meu langa sufletul poetului, chiar daca domnia sa se afla acum pe alte taramuri. Noi, aici, avem biserica noastra, domnia sa, o alta biserica, dupa cum spunea odinioara: "Aici e biserica noastra, Sfintiti temelia parinti, Deschidem spre cer o fereastra Si umplem pamantul de sfinti”. Cu foarte multi ani inainte, am citit, in presa timpului, declaratia unui oficial american, prieten cu marele poet, urmatorul pasaj: "Mihai Eminescu este cel mai mare poet roman, desi a trait foarte putin. Poetul Adrian Paunescu, daca va avea o viata mai indelungata, ar putea, in timp istoric, sa concureze cu marele Eminescu”. Nu este caderea mea a face comparatii; cert este ca amandoi sunt doi titani: patrioti romani si cu har divin, care ne sunt exemple demne de urmat, chiar daca amandoi uneori au fost luati in carul trambitasilor, tradatorilor si cozilor de topor rom