- Editorial - nr. 140 / 20 Iulie, 2012 Romanii, mai ales noi, ardelenii, stim prea bine ca, de fiecare data cand valul antiromanesc de la Budapesta si loviturile UDMR, in serie din 1990 incoace, se indreapta impotriva Romaniei, ele ii au in spate, intr-un sistem mai mult sau mai putin mascat, pe sustinatorii revizionismului maghiar, de cele mai multe ori "aparandu-si cauza recurgand la falsificarea istoriei”. Este regretabil ca acesti denigratori "fac parte din elita politica si intelectuala a ungurilor, personalitati cu multe responsabilitati in conducerea Ungariei in perioada postcomunista: Arpad Göncz, Gyula Horn, Viktor Orban, Köver László, Jeszenszky Geza, Tóroczkay László”, indeaproape dublati si secondati de Marko Bela, Tökés Lászlo, Szász Jenö, Kelemen Hunor si altii. Cu urechea mereu aplecata la "suferintele” si "nedreptatile” maghiarilor din Romania, mereu plangandu-se cu jalba-n protap pe la curtile europene, ei isi indreapta frecvent atentia, fariseic, "spre drepturile minoritare maghiare”, nu si spre obligatiile care-i revin acestei minoritati. Se plang maghiarii ca ei "nu au drepturi egale cu natiunea majoritara romana”, dar, "din pacate, conducatorii ei nu-si asuma aceeasi egalitate si pe planul obligatiilor fata de statul si tara in care traim”. Dar, sa recapitulam! Nu au ei, minoritarii maghiari, scoli, licee, universitati (16 facultati, cu 52 de specialitati in limba materna, maghiara)? Au! Nu au biserici si preoti pentru exercitarea cultului religios? Au! Nu si-au consacrat si consolidat cultura proprie prin carti, ziare, reviste, manuale scolare, emisiuni radio si de televiziune, teatre, case de cultura? Ba da! N-au avut ei "libertatea de organizare civica si politica (...), de a participa la viata politica a tarii, inclusiv in organele puterii de stat: Parlament, Guvern, Justitie” (UDMR participand la guvernare!), Marko Bela ajungand chiar vice