"Una dintre cele mai vechi artere ale Bucureştilor"

…şi, în acelaşi timp,"strada cea mai îngrijită a Capitatei" a fost de la început artera care va deveni Calea Şerban Vodă, ne încredinţează autoarea unuia din cele mai interesante Ghiduri ale oraşului, Silvia Colfescu. Aflăm că situaţia se datora faptului că pe aici intrau solii trimişi de sultan, motiv pentru care această arteră s-a numit iniţial "Podul beilicului", după denumirea caselor în care demnitarii otomani erau găzduiţi. Ulterior, această arteră devine "Podul lui Şerban Vodă", după cum menţionează un document din secolul XVIII, dar denumirea este mai veche, ea datorându-se, foarte probabil, domnitorului Radu Şerban (1602-1611), dat fiind că acesta a construit şi podul peste Dâmboviţa, de unde începea această stradă. Perioada sa de "glorie" a durat până în 1797, când domnii numiţi de Poartă nu mai intrau în oraş pe aici, ci pe Podul Mogoşoaiei.

Şi totuşi această perioadă a continuat, aici aflându-se unele dintre cele mai vechi şi interesante mărturii arhitectonice, între care şi o casă de târgoveţ, construită la sfârşitul secolului XVIII, dar şi alte construcţii bisericeşti şi de învăţământ.

Una din cele mai mari biserici ortodoxe

…a Bucureştilor, în momentul de faţă, este Biserica "Sf. Spiridon Nou". Iniţial, în perioada 1767-1788, pe această stradă, a fost construită de către domnul Scarlat Ghica o mănăstire care a fiinţat până în 1852, când, cu acordul domnitorului Barbu Ştirbei şi al Mitropolitului Nifon al Ungrovlahiei, s-a hotărât construirea pe acel loc a unei catedrale. Într-adevăr, prin dimensiuni (41 m lungime, 38 m înălţime) şi stilul său arhitectural (împletire de neogotic cu romanic), locaşul merită această denumire. Impresia de somptuozitate este dată şi de interiorul bisericii, cu un iconostas de mari dimensiuni, ca şi de candelabrele şi ferestre cu vitralii. Pic