Cei aflați în conflict și privind obsesiv la pagina de calendar pe care scrie 29 iulie 2012 trăiesc o viață dusă la paroxism în care pentru ei valorile fundamentale sunt două: “Ori îi luăm gâtul, ori ne ia gâtul”. Ce va face Parlamentul după decapitarea dlui Traian Băsescu este neclar. Neclar este și ce foloase ar putea trage dl Traian Băsescu trezindu-se învigător și cu un Parlament decapitat.
E greu de ghicit câte dintre capetele care s-au gândit la orice, doar la asemenea scenarii nu, vor cădea. Deși neatinse încă de ghilotina lui 29 iulie, unele dintre aceste capete sunt deja în cădere și câteva dintre ele se aud șoptind: ”Dați-mi o cană cu coabitare, dacă nu vă supărați… Totuși, coabitarea e mișto.”
Cine să nu se supere?
Cei care-au golit de speranță toate fântânile? Cei peste ale căror vieți se joacă acest sinistru: ”Decât să plângă mama, mai bine să plângă mă-ta!”? Cine să ofere cana coabitării? Cei care au otrăvit coabitarea? Milioanelor de oameni cărora clasa politică le-a cerut să-și scoată din cap ideea de coabitare, cine le dă o asemenea cană?
Că s-a distrus șansa de coabitare între domnii Ponta și Băsescu ar fi irelevant, dacă în acest măcel nu ar fi fost distrusă șansa a milioane de Ionescu de a coabita cu milioane de Popescu; a milioane de Iorgulescu de a coabita cu milioane de Georgescu ș.a.m.d. Lor – ioneștilor, popeștilor, georgeștilor, iorguleștilor - cine le dă cana salvatoare a coabitării?
De la domnii Ponta și Băsescu nu se aștepta să se iubească, să se căsătorească, să facă o droaie de copii și să trăiască fericiți o mie de ani. De la domnii Ponta și Băsescu se aștepta să nu divorțeze România de România sub ochii notarilor națiunii – Crin Antonescu, Elena Udrea, Dan Voiculescu și Vasile Blaga.
Înainte de a oferi cana coabitării capetelor care, deși nedoborâte încă de ghilotina lui 29 iulie, sunt deja în că
