În uşa sălii Senatului, profesorul Constantin Dimoftache Zeletin a zăbovit o clipă. Emoţia şi iubirea celor care-l priveau se întâlneau cu emoţia şi dragostea care o trimitea spre ei. Dar, pentru mine, acea imagine a însemnat altceva. Lărgind cadrul, îndrep­tându-mi privirea în sus, spre tabloul ce-l reprezenta pe Grigore T. Popa, mi-am amintit ce-i scria George Emil Palade lui C. D. Zeletin despre maestrul său: „El s-a simţit mai mult acasă la Iaşi decât la Bucureşti“. Popa – Palade – Zeletin: modele exemplare de savanţi români plămădite în ţara Moldovei şi ataşate profund de acasă, de alma mater iassiensis. În sala Senatului Universităţii de Medicină şi Farmacie „Gr. T. Popa“ Iaşi, profesori, studenţi, oficialităţi şi numeroşi prieteni se pregăteau să asiste la o ceremonie specială: acordarea titlului de doctor honoris causa profesorului Constantin Dimoftache Zeletin, de la UMF „Carol Davila“ Bucureşti. Onoarea care i se face distinsului cărturar este deopotrivă o onoare pe care acesta o face universităţii. Grigore T. Popa a fost onorat postum prin acordarea numelui său universităţii ieşene de medicină, George Emil Palade a primit titlul de doctor honoris causa al acestei universităţi, iar C. D. Zeletin tocmai asista la ceremonia prin care i se ofereau onoruri similare. Nu ştim cine pe cine onorează! Asta spunea profesorul Ion Petrovici, aflat în închisoare, şi căruia i se adresase cineva aşa: „Sunt onorat, domnule academician!“. Cred că acest titlu este un dublu act: de recunoaştere şi de smerenie, de ambele părţi. Folosind cuvintele lui Gr. T. Popa, putem afirma că: „Universitatea din Iaşi s-a cinstit pe sine recunoscând oficial valoarea...“. Rectorului universităţii, prof. dr. Vasile Astărăstoae, şi decanului Facultăţii de Medicină, prof. dr. Doina Azoicăi, le revine meritul de a fi propus ca profesorului C. D. Zeletin să-i fie acordat acest