Pe urmele Părintelui Arsenie Boca
La Sibiu şi în satele din împrejurimile sale încă trăiesc ucenici ai Părintelui Arsenie Boca. După o viaţă închinată lui Dumnezeu, tinerii care acum 65-70 de ani ascultau predicile fierbinţi ale duhovnicului de la Sâmbăta, aşteaptă smeriţi întâlnirea cu Mirele Ceresc.
La Ocna Sibiului, localitate căutată mai ales pentru lacurile sale sărate, am cunoscut-o, cu sprijinul părintelui Ioan Sofonea, pe Maica Glicheria. La 87 de ani, trăieşte retrasă în urbea sa natală, susţinută de Adela, o soră duhovnicească. S-a născut pe 19 iulie 1925 la Ocna, într-o familie cu zece copii. Părinţii săi, Savu şi Maria Curtean, oameni cu frica lui Dumnezeu, care trăiau din creşterea animalelor şi cultivarea pământului, au botezat-o cu numele Maicii Domnului: Maria. Bună, evlavioasă şi inteligentă - aşa cum a caracterizat-o Părintele Arsenie -, Maica Glicheria are în glasul său hotărârea celui care a îndrumat-o spre călugărie.
O întâlnire pentru o viaţă
În vremea copilăriei mele - povesteşte Maica Glicheria - era aici, la Ocna, un părinte pe nume Roşca. Duminică dimineaţa mergeam la şcoală, să facem gimnastică, şi-apoi veneam, aşezaţi pe două rânduri, la biserică. Pe mine m-a pus să am grijă de rândul fetelor, ca nu cumva să plece şi să nu vină la slujbă vreuna dintre ele. În biserică, Părintele Roşca ne punea pe fete în stânga şi pe băieţi în dreapta.
Când eram în clasa a 7-a, a venit la Ocna un preot nou, Miron Mihăilescu, ca să slujească, să îl cunoască oamenii şi să-l aleagă ca preot în sat. Ocna are trei biserici ortodoxe, mai multe parohii şi una era vacantă. Ţin minte ca azi: în ziua când a venit Părintele Mihăilescu, era împreună cu Părintele Roşca şi i-am întâlnit în curtea bisericii. Le-am sărutat mâna cu smerenie.
Maria şi Savu Curtean, părinţii Maicii Glic
