Daca exista o ierarhie a vinovatiei pentru aceste zile teribile care au aruncat Romania cu cel putin 5 ani inapoi (o ierarhie din care nu lipseste nici Traian Basescu), atunci in fruntea ei se afla, fara indoiala, Crin Antonescu.
El este omul care, pentru a-si satisface niste ambitii cu tenta maladiva, a fost in stare sa forteze aducerea Romaniei pe marginea prapastiei, dupa cum spunea presedintele CE, si este dispus sa-i dea si ultimul sut in hau.
De cand a candidat, mai mult in joaca, la prezidentialele din 2009, Crin Antonescu a ramas cu o obsesie, aceea de a ajunge sef la Cotroceni, o ambitie careia i-a fost subordonat, cu mana de fier, intreg partidul.
In numele ei a facut si alianta de nefacut cu Felix. Si pentru ca acesta i-a promis fotoliul mult ravnit, a devenit marioneta sa docila. Asa a ajuns partidul Bratienilor la cheremul unui securist batran.
Evident ca amandoi n-au avut de la inceput alt obiectiv decat suspendarea presedintelui, indiferent de cost. Si n-au ascuns acest lucru.
Initial PSD s-a opus. Nu de dragul lui Traian Basescu, ci pentru ca avea alte planuri pentru prezidentiale. Insa Crin Antonescu a prins conjunctura perfecta pentru a forta suspendarea: pozitia vulnerabila a lui Victor Ponta dupa declansarea scandalului "plagiatul" si panica in care au intrat puscariabilii din PSD dupa incarcerarea lui Adrian Nastase.
Dan Voiculescu a facut planul, Crin Antonescu a batut cu el in masa USL si asaltul asupra institutiilor statului a inceput, cu ferocitatea obsesiei lui Crin Antonescu si cu metodele securiste ale patronului sau politic.
Daca suspendarea ar fi avut macar aparenta de onorabilitate din 2007 n-ar fi fost nicio problema, dar respectarea procedurilor si a legilor prespunea o durata si anumite riscuri. Crin Antonescu vrea insa presedintia acum si la sigur, in
