Eu de-abia acum am realizat că noi am făcut autostrada Bucureşti – Ploieşti paralelă cu DN1. Nu sunt şofer şi merg prea puţin cu maşina, astfel încât nu m-a preocupat prea mult problema traficului pe DN1 spre munte sau spre drumul care duce la mare.

Deci 500 de milioane de euro a costat o bucată de autostradă – Bucureşti – Ploieşti – care, de fapt, este inutilă, având în vedere că partea cea mai importantă de autostradă – Comarnic – Braşov – nu există şi, probabil, nu va exista nici în următorii cinci ani. Să faci o autostradă care să fie mai lungă decât drumul tradiţional mi se pare o absurditate. Care a fost raţiunea pentru care s-a făcut mai întâi această bucată de autostradă? Nu se poate. Mi se pare că am dus Kafka pe un palier superior. Să vină un alai de prim-miniştri şi miniştri ca să taie panglica la o autostradă fără sens în acest moment şi să se mai laude cu acest lucru! Bine măcar că n-a venit şi Boc!

Cu 500 de milioane de euro am fi putut să facem cinci spitale noi-nouţe sau zece centre naţionale de afaceri care poate ar fi creat mai multe locuri de muncă şi ar fi adus mai mulţi investitori decât am câştigat noi din această bucată de autostradă. Dacă mai punem la socoteală şi autostrada inutilă Transilvania-Bechtel, unde s-au făcut până acum 60 de kilometri de autostradă pentru care am plătit 1,2 miliarde de euro, am vedea cum îşi bat joc de banii noştri, luaţi anual prin taxe şi impozite, cei cărora le dăm mandatul să ne conducă şi să ne administreze resursele.

Cea mai importantă cale comercială pentru România, care uneşte această ţară, devalizată de politicieni până în măduva oaselor, de vestul Europei, are tronsoane neîncepute, cel mai important fiind Sibiu-Piteşti, care traversează munţii. În schimb, avem autostradă Bucureşti – Ploieşti, de weekend. Oare cum reuşim noi să ne alegem astfel de preşedinţi, astfel de premieri sau miniş