- Osteopat -
Pe drumul credinţei
1975 - dimineaţa unei zile călduroase de august. În satul Grumăzeşti este forfotă mare. Îmbrăcate în hainele bune, cu baticuri cernite pe păr, femeile adună în buchete imense cele mai frumoase flori din grădini. Cu coşuri de răchită pline de bucate alese, familii întregi se îndreaptă apoi spre Mânăstirea Agapia Veche, pentru slujba de Sfânta Maria, celebrată cu pioşenie de toţi moldovenii. Chiar dacă până acolo sunt 23 de km, ocoliţi prin Târgu Neamţ, nici soarele arzător şi nici oboseala picioarelor nu-i opresc de pe calea credinţei. Printre ei, Viorel Con stan tin Butnaru - un licean timid de 15 ani, cu mare drag faţă de călugări şi de Dumnezeu. De mic, mama sa l-a dus la biserică şi i-a dezvă luit tainele rugăciunii, apropiindu-l de Dumnezeu şi de oamenii necăjiţi. Acum, băiatul abia aşteaptă frumoasa slujbă de la Agapia şi întâlnirea cu părintele Elefterie, un mare duhovnic cunoscut şi căutat pentru harul său, dar şi pentru puterile sale vindecătoare. Nu l-a mai văzut până acum, dar toată lumea vorbeşte despre el... Chiar cu o seară îna in te, mama sa îi povestea: "Părintele tămăduieşte suflete prin nesfâr şita putere a rugăciunii, iar trupurile bolnave le îngrijeşte cu învăţă turile de la Şcoala Medicală din Adrianopole, pe care a făcut-o demult, prin 1930. Călcă tura părintelui, cu piciorul gol pe trupul bolnav, îndreaptă oase şi dezţepeneşte înche ieturile blocate! Chiar şi oameni ţintuiţi la pat de ani de zile, aduşi pe pătură la sfânta mânăstire, au plecat acasă pe picioarele lor, de la părintele Elefterie... Şi le mai prepară suferinzilor licori din plante de leac, cu le se cu mâna lui, întorcându-i din boală. O să-l cunoşti, e extraordinar părin te le! Ai ce învăţa de la el!”.
...Slujba e pe sfârşite, mulţimea murmură rugăciunea într-un glas: "Preasfântă Născă
