Formula „stat de drept” are intelesul ca nimeni nu se poate aseza deasupra legii, respectiv ca manifestarile oricarei persoane trebuie sa aiba loc in respectul regulilor de conduita stabilite de lege. Aceste principii se coreleaza cu principiile pe care se intemeiaza ordinea democratica. Potrivit celor din urma, legile sunt adoptate de Parlamente, ale caror puteri sunt delegate de popor prin alegeri libere. Independenta justitiei este garantia ca tandemul „stat de drept – stat democratic” functioneaza.

In lumina celor de mai sus, amenintarile la adresa statului de drept constau nu numai in incalcarea legii ci si in adaugarea la lege, in amputarea legii sau modificarea ei pe alte cai decat cele parlamentare sau cele pe care legea insesi le admite. In ceea ce priveste independenta justitiei, aceasta este subminata nu doar de ingerintele brutale ale factorului politic in activitatea magistratilor ci si prin punerea acestora sub protectia factorului politic. Dependenta justitiei de un asemenea protector ii anuleaza independenta. Evident, nu poti fi in acelasi timp si dependent si independent.

Constitutia Romaniei prevede la art. 98 ca pe durata interimatului functiei prezidentiale nu pot fi exercitate atributiile la care se refera art. 88, 89 si 90. Aceste articole privesc aptitudinea Presedintelui de a se adresa Parlamentului cu mesaje referitoare la principalele probleme politice ale natiunii (art. 88), de a proceda la dizolvarea Parlamentului (art. 89) si de a cere poporului sa se pronunte, prin referendum, asupra unor probleme de interes national (art. 90). Este indiscutabil ca asemenea restrictii au sens. Atributiile mentionate de articolele citate au caracter strategic. Ele implica abordari cu efecte pe termen lung ale unor probleme lipsite de caracteristica urgentei. De aceea un Presedinte intermiar nu are de ce exercita asemenea competente. Este de