De câteva secole bune, Mănăstirea Radu Vodă stă de strajă pe una din colinele pe care a fost înălţat Bucureştiul. Puţină lume ştie despre legătura profesorului şi criticului Titu Maiorescu şi Mănăstirea Radu Vodă.
Zidită în secolul al XVI-lea de domnitorul Alexandru al II-lea Mircea, Mănăstirea Radu Vodă a fost, după caz, martorul tăcut sau activ al unei bune părţi de istorie a Bucureştiului. Este mănăstirea care deţine câteva "recorduri" greu de egalat. Cercetările arheologice demonstrează existenţa unor fortificaţii de pe vremea dacilor, dar care continuă o străveche aşezare provenită încă din paleolitic. Se pare că aici a fost una dintre cele mai vechi aşezări de pe teritoriul ţării. Apoi, prin străduinţa egumenului Mardarie de a aduna cărţi folositoare sufletului şi minţii, aici a existat cea mai veche bibliotecă din Bucureşti. În fine, este lăcaşul monahal care a avut parte, în timp, de cele mai multe şi importante donaţii voievodale şi boiereşti astfel încât - din punct de vedere material - ajunsese la un moment dat cea mai bogată mănăstire aflată pe teritoriile locuite de români.
Iată de ce există atâtea mărturii ale unor importanţi scriitori şi oameni de cultură care vorbesc cu admiraţie despre Mănăstirea Radu Vodă. Între acestea, la loc de cinste, stau cele ale arhidiaconului Paul din Alep care, însoţindu-l pe Patriarhul Macarie al Antiohiei (al cărui fiu de sânge era), a vizitat Ţările Române la mijloc de secol XVII. Bogăţia informaţiilor notate de Paul din Alep despre viaţa politică, economică, culturală, religioasă şi spirituală a acestor locuri a devenit o referinţă pentru cercetători. Mănăstirea Radu Vodă este descrisă de Paul din Alep drept "o zidire frumoasă, cu un aspect preaplăcut"...
Dar istoria veche a acestei mănăstiri intră în deplină armonie cu istoria sa modernă şi contemporană.
În urma repetatelor rezidiri şi renovări
