Anul acesta se împlinesc 380 de ani de la urcarea pe tron a Domnitorului Matei Basarab (1632-1654). Arhiepiscopia Bucureştilor a decis reactivarea mănăstirii de la Brebu, Prahova.

Trec peste nemulţumirile oamenilor din localitate, care consideră că este biserica lor, muzeul lor.

Am amintiri frumoase despre Brebu. Am amintiri din adolescenţă, când citeam romane româneşti de capă şi spadă, în care se vorbea despre reşedinţa de vară a Basarabilor; nu ştiu dacă era aceasta, dar aşa mi-a plăcut să cred într-o prea frumoasă zi de vară în care, alături de câţiva prieteni, am pătruns în universul cavalerilor din Ţara Românească. O curte frumoasă, o biserică, o clădire-palat (sau ce mai rămăsese din el), curtea presărată cu trovanţi şi, în spate, o livadă prin care ajungeai la lac.

Am furat, recunosc, câte un măr din livadă, ne-am plimbat puţin pe marginea lacului, am vizitat muzeul (am reţinut o tiparniţă veche), am mângâiat trovanţii, apoi am stat pe un trunchi de copac şi am savurat liniştea locului şi frumuseţea lui.

Eram doar noi, palatul, trovanţii, un muzeograf şi biserica. Dar biserica era încuiată, chiar dacă se afla în curtea muzeului. Am plecat amărâţi că nu am putut intra în biserică. Dar am luat întâmplarea ca pe un motiv bun să revenim.

Anul acesta se împlinesc 380 de ani de la urcarea pe tron a Domnitorului Matei Basarab (1632-1654). Arhiepiscopia Bucureştilor a decis reactivarea mănăstirii de la Brebu, Prahova.

Trec peste nemulţumirile oamenilor din localitate, care consideră că este biserica lor, muzeul lor.

Am amintiri frumoase despre Brebu. Am amintiri din adolescenţă, când citeam romane româneşti de capă şi spadă, în care se vorbea despre reşedinţa de vară a Basarabilor; nu ştiu dacă era aceasta, dar aşa mi-a plăcut să cred într-o prea frumoasă zi de vară în care, alături de câţiva prieteni, am pătruns în universul