Trăim grăbiţi de parcă-ncercăm

Să scăpam de o povară, de o obligaţie mondenă

În care să nu ne-ntrebe nimeni prea mult,

În care darurile să nu ne-spăimânte

La gândul că trebuie să le-ntoarcem înzecit,

În care moartea celuilalt să nu-nsemne

Doar fatalitatea ajunsă deocamdată la o altă adresă.

Numai atunci când ni se pare că iubim

Ne-ascundem după vorbele altora

Să trecem în contul altora vina

De-a ne înşela, voit, pe noi înşine.

Trăim grăbiţi de parcă-ncercăm

Să scăpam de o povară, de o obligaţie mondenă

În care să nu ne-ntrebe nimeni prea mult,

În care darurile să nu ne-spăimânte

La gândul că trebuie să le-ntoarcem înzecit,

În care moartea celuilalt să nu-nsemne

Doar fatalitatea ajunsă deocamdată la o altă adresă.

Numai atunci când ni se pare că iubim

Ne-ascundem după vorbele altora

Să trecem în contul altora vina

De-a ne înşela, voit, pe noi înşine.