- Social - nr. 140 / 20 Iulie, 2012 Adrian Paunescu a fost pentru oamenii epocii noastre un spirit efervescent, curajos, varf de lance al generatiei sale de scriitori, care strapungea cultural cortina sumbra a politicii rigide duse de Nicolae Ceausescu, iubit si admirat, dar si invidiat de impipernicitii ingamfati, care nu ajungeau la inaltimea ideilor si a curajului atitudinal de care dadea dovada. Destinul a facut ca si eu sa-l intalnesc, in cel mai favorabil si luminat moment al vietii, iar asta m-a preschimbat definitiv, determinand intregul meu traseu profesional. Personalitatea lui puternica impunea respect si atentie desavarsita - semn suspendat in liniste, asteptand tonul, ca el era de fapt dirijorul suprem, regizorul, actorul principal. Genialitatea cu care a fost inzestrat, puterea intuitiva de a descoperi in aproapele lui corzi sensibile, creatoare, a facut sa se inconjoare, pentru o buna bucata de timp, in spectacolele pe care le organiza mai ales cu Cenaclul "Flacara”, de alti oameni speciali, reusind astfel sa captiveze publicul spectator cu emotie intensa, transmisa la cote foarte inalte, producand stari uimitoare, inedite, greu de descris si greu de uitat. Genial ca om de cultura, s-a implicat si in politica vremii lui, dupa parerea mea a fost o voce puternica la tribuna Parlamentului, o voce de care a fost nevoie, iar astazi ii ducem lipsa. Generozitatea lui Adrian Paunescu fata de cei care, sincer, bateau la portile afirmarii artistice in anii ’80, printre care eram si eu, face ca astazi sa ne amintim cu drag de el. Poeziile lui, cantecele compuse pe versurile lui, sunt puse in valoare si la Reghin, la Casa de Cultura a Tineretului "George Enescu” si la Biblioteca Municipala "Petru Maior”, unde sunt director. La 15 ianuarie, cand sarbatorim Ziua Culturii Nationale si ziua nasterii lui Mihai Eminescu, si la inceputul lui noiembrie trist, cand s-a mu