- Cultural - nr. 140 / 20 Iulie, 2012 Sunt om si in fiecare zi incerc sa-mi respect acest statut, adica sa fiu cat mai corect in tot ceea ce fac, responsabil, cu atitudine cand e nevoie, capabil sa compatimeasca, capabil sa iubeasca, capabil sa viseze, capabil de idealuri inalte etc. Nu va faceti iluzii, nu sunt o icoana umblatoare. Sunt supus si eu greselilor si tentatiilor. Am slabiciuni, printre, probabil, calitati si aspiratii. In acest context al omului "atent la tot si la toate”, cum a spus Marin Sorescu, vibrez emotional la evenimente si situatii, la stari de fapt, desigur, ca stare complementara trecerii prin ratiune a lumii cogniscibile. Cultura, si in speta literatura si tot ce tine de ea, imi este cea mai aproape de inima. In acest spirit, zilele de 15 ianuarie si 15 iunie, din fiecare an, au devenit date fixe in constelatia aducerii aminte de..... "eminul Emin”, adica "omul deplin al culturii romane”, Mihai Eminescu. Desigur, sunt si alte date de retinut pe care, de altfel, le si retin si le cinstesc, chiar daca uneori doar mental, din/in panoplia oamenilor de condei de la noi. De ani buni insa adaug o noua data, 20 iulie (si cu tristete de aproape doi ani si 5 noiembrie) intre datele nemuritoare, pe un cer al cinstirii prin rememorare. Adrian Paunescu, poetul, publicistul, patriotul, omul de atitudine umana, este "vinovatul fara vina” de a vedea lumina zilei intr-o zi de vara , de "Sfintu‘ Ilie” si de a pleca intr-un inceput de noiembrie. De fapt, ar fi fost mai simplu sa spun FENOMENUL Adrian Paunescu, fiindca pana la urma acesta a fost, in extrordinara sa vitalitate de a scrie poezii exceptionale si de a capacita mii si zeci de mii de oameni sa rezoneze pentru frumos literar, muzical, estetic, in general, si adevar si (de ce nu) mandrie nationala. Cenaclul "Flacara” , inventat si condus de "poetul tineretului in adidasi si al generatiei in blugi” a f