Doar o zi din viaţa tânărului Anders, fost dependent de heroină, ne arată filmul norvegian „Oslo, 31 august“. Dar acea zi ar putea fi ultima.
După cum se ştie, competiţia Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF) este deschisă cineaştilor aflaţi la primul sau al doilea lungmetraj.
Aşa a fost posibil ca regizorul Joachim Trier să câştige, în acest an, Trofeul Transilvania cu al doilea film al său, „Oslo, 31 august", care a avut premiera în secţiunea Un Certain Regard a Festivalului de la Cannes din 2011.
Născut în 1974, în Copenhaga, Danemarca, dar de origine norvegiană - spre deosebire de (mai) cunoscutul Lars (von) Trier, danez get-beget -, Joachim Trier a dat, aşadar, „lovitura" cu acest al doilea lungmetraj al său - după „Reprise" (2006), ambele realizate în Norvegia.
„Focul fatidic"
Primul lucru care trebuie spus este că filmul ecranizează liber o carte (importantă): romanul „Le feu follet", publicat în 1931 de Pierre Drieu la Rochelle (tradus la noi, nefericit, „Focuri vii"). Drieu la Rochelle - un mare „caz" al literaturii franceze, pe care nu este locul să-l detaliem aici - prezintă în această carte, destul de subţire la prima vedere, ultima zi din viaţa unui (auto-)condamnat la moarte, aşadar a unui sinucigaş, dependent de aproape toate substanţele toxice posibile şi „posesor" al unei incapacităţi cronice de a trăi, de a iubi şi de a simţi ceva; cu alte cuvinte, al unui „dez-gust" nemărginit. Romanul a fost ecranizat, în 1963, cu Maurice Ronet în rolul lui Alain, de Louis Malle (titlul filmului a fost tradus, mai inspirat, „Focul fatidic") - ca (mai) toate filmele lui Malle, (aproape) o capodoperă.
Interesant este că Malle, deşi urmează fidel scenele din carte, renunţă la heroină - principalul „demon" al eroului lui Drieu - şi reduce dependenţa acestuia la alcool, ceea ce face lucrurile şi mai per
