Keith Weiner, preşedinte al Gold Standard Institute, spune că fuga deponenţilor cu banii din bănci nu este un fenomen de natură psihologică

Panica bancară apare datorită utilizării defectuoase, necinstite şi frauduloase a depozitelor de către instituţiile de credit

Depozitarea banilor pe termen scurt şi plasarea acestora pentru intervale extinse aduce, mai devreme sau mai târziu, colaps sistemic

În ultimii ani am auzit în repetate rânduri reprezentanţi ai autorităţilor, ai industriei financiare sau analişti gravitând în sfera de interese ale băncilor afirmând că trebuie luate măsuri pentru a evita panica bancară. Fuga precipitată a deponenţilor cu banii din bănci este prezentată ca un fenomen strict de natură psihologică, implicând decizii iraţionale din partea celor care îşi ţin economiile la instituţiile de credit. Keith Weiner, preşedinte al Gold Standard Institute din SUA, spune că nu este aşa, iar panica bancară este un rezultat inevitabil al imprudenţei cu care operează băncile. Într-o postare pe website-ul instituţiei pe care o conduce şi preluată de publicaţia în format electronic Zero Hedge, Weiner spune că, de fapt, totdeauna clienţii au dreptate să plece cu banii, argumentele putând fi multiple (au nevoie de bani, percep instituţia de credit ca fiind periculos de nelichidă sau nu sunt mulţumiţi de nivelurile dobânzilor).

Principala deficienţă a sistemului bancar - care este în final periclitat - vine din nepotrivirea de maturităţi, băncile alegând să plaseze credite pe termene extinse pornind de la ideea că deponenţii nu îşi vor retrage banii în acelaşi timp. Această politică este fraudă, atitudinea fiind necinstită faţă de deponenţi, de la care nu au acordul pentru a plasa banii pe termene mai lungi decât cele înscrise în contracte. Băncile joacă prost rolul de formatori ai pieţei creditului, iar imprudenţa acestora antrenea