Consiliul Naţional de Etică a stabilit faptul că Victor Ponta nu a plagiat în teza de doctorat. Totuşi, acest consiliu nu explică cum de 85 de pagini din teză sînt identice cu ale altor autori, iar 40 de pagini sînt identice cu ale unui autor nemenţionat în bibliografie.
Dacă nu e vorba de un plagiat, singura explicaţie posibilă e cea dată de Huxley. Acesta spunea că, dacă o maimuţă se joacă pe tastatura unei maşini de scris un timp indefinit de lung, atunci maimuţa va ajunge să (re)scrie, pînă la urmă, un sonet al lui Shakespeare. Teoria probabilităţilor ne arată însă că nu e exclus ca maimuţa să ajungă la acest rezultat şi mult mai repede, eventual chiar din prima încercare.
Şi dacă orice maimuţă ar putea ajunge la această performanţă fără să poată fi acuzată că l-ar fi plagiat pe Shakespeare, de ce să excludem această posibilitate în cazul lui Victor Ponta, cu cele 85 de pagini identice cu ale altor autori?!
Cele 85 de pagini nu sînt luate intenţionat cu copy-paste, ci sînt rezultatul hazardului pur, acel hazard care poate face ca o maimuţă care se joacă pe o tastatură să (re)scrie o operă. De această dată, Ponta chiar a (re)scris-o…
Consiliul Naţional de Etică a stabilit faptul că Victor Ponta nu a plagiat în teza de doctorat. Totuşi, acest consiliu nu explică cum de 85 de pagini din teză sînt identice cu ale altor autori, iar 40 de pagini sînt identice cu ale unui autor nemenţionat în bibliografie.
Dacă nu e vorba de un plagiat, singura explicaţie posibilă e cea dată de Huxley. Acesta spunea că, dacă o maimuţă se joacă pe tastatura unei maşini de scris un timp indefinit de lung, atunci maimuţa va ajunge să (re)scrie, pînă la urmă, un sonet al lui Shakespeare. Teoria probabilităţilor ne arată însă că nu e exclus ca maimuţa să ajungă la acest rezultat şi mult mai repede, eventual chiar din prima încercare.
Şi dacă orice maimuţă a
