România are cel mai mare potențial piscicol din sud-estul Europei, dar se situează pe ultimul loc din Uniunea Europeană în ceea ce privește procesarea peștelui.

Din punctul de vedere al potențialului piscicol, România se situează pe primul loc în Europa de sud-est, cu o rețea hidrografică de 843.710 ha. Potrivit datelor furnizate de Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură(ANPA), suprafaţa amenajată pentru piscicultură este de 85.216 ha, din care 77.312 ha de crescătorii piscicole şi 7.904 ha de pepiniere piscicole. Principalele specii de peşti cultivate sunt: crap comun, caras, ciprinide asiatice (sânger, cosaş, novac), păstrăv-curcubeu, indigen, fântânel, şalău, ştiucă, somn, iar producția din acvacultură este de circa 17.000 de tone anual. În ceea ce priveşte prelucrarea, segmentul cu adaos comercial mai mare, lucrurile stau şi mai prost.

Falimente în lanț

Până la sfârşitul anilor ‘90, în România existau multe fabrici de conserve şi preparate din peşte, inclusiv câteva foarte mari, precum cele de la Tulcea, Constanţa, Brăila, Galaţi şi Bucureşti, care asigurau întregul consum intern şi furnizau și mari cantităţi la export. Începând din anul 1997, rând pe rând, aceste fabrici au intrat în faliment și au fost închise. Au falimentat chiar și unele construite după 1990. De exemplu, la Jurilovca, în județul Tulcea, în 2002, un grup de investitori români a demarat un proiect pentru construirea unei fabrici moderne de procesare a peştelui. În valoare de circa 8 mil. dolari, proiectul a fost finanţat cu 2 mil. dolari din fonduri SAPARD şi cu 6 mil. din fonduri proprii. Fabrica a fost dotată cu linii de utilaje ultramoderne, importate de la firme de prestigiu din Europa. Dar, după doar trei ani de la darea în funcțiune, fabrica a intrat în faliment, deoarece costurile de producție nu-i permiteau să facă față concurenței generate de importurile