Cu toţii ne dorim bani. Cu toate acestea, când pui o întrebare simplă – „Ce-ai face cu un milion / un miliard de lei?”, mulţi sunt încurcaţi, fiindcă nu au pregătit un răspuns. Nu toţi norocoşii care câştigă potul cel mare la loterie au idee ce vor face cu banii. Puţini reuşesc să îi administreze corect şi, uneori, viaţa celor intraţi, peste noapte, în clubul milionarilor, se schimbă în rău.

Mulţi dintre cei care sunt decişi să îl demită pe Traian Băsescu o vor face fiindcă s-au săturat de el, pentru că îl detestă. Dar câţi ar putea să îşi argumenteze cât de cât riguros decizia? Nici măcar juriştii USL nu au reuşit să o facă foarte bine, dacă judecăm după cererea de suspendare. E adevărat, s-a lucrat în regim de „blitzkrieg”...

Modul în care ne argumentăm noi înşine decizia de a vota „Da” sau „Nu” la referendum este foarte important, din perspectiva urmărilor acestuia: ne dorim un alt fel de preşedinte, dar ce va trebui să facă acesta şi, mai ales, ce nu va trebui să facă?

Cred că demiterea lui Traian Băsescu va stârni un val uriaş de bucurie în ţară. Poate vom asista chiar la manifestări de stradă ale acestei bucurii.

Mi-aş dori ca o asemenea bucurie să fie sănătoasă – să nu avem orizonturi de aşteptare prea mari şi neclare. Dar, să ne aşteptăm la câteva schimbări fundamentale şi să fim pregătiţi să le impunem, dacă ele nu se vor produce.

La referendumul de demitere nu ar trebui să conteze unele dintre argumentele (majore, din păcate) pentru care Traian Băsescu a fost votat sau nu a fost votat preşedinte de două ori: de pildă, argumentul (pro) că este „bărbat” sau (contra) că este „chior”.

Ar trebui să conteze, însă, zecile de ocazii în care Traian Băsescu şi-a respectat promisiunea de a fi un preşedinte jucător, jucând tontoroiul pe Constituţie.

Cu această măsură îl judec eu pe Traian Băsescu.

Şi, iată argumentele pentru