Treburi gazetăreşti m-au mânat de curând la Suceava. Am găsit un oraş frumos, plin de verdeaţă, însă înţesat de multă deznădejde. Puţină lume pe străzi, oameni blazaţi, parcă fără chef de viaţă, fără vlagă. Cartierele păreau depopulate, parcă ţipa deziluzia în fiecare din aceste locuri. Curios, în prag de referendum, oamenii îşi exprimă pur şi simplu pe stradă, străinilor, dorinţa de schimbare.

„Trebuie alungat, mamă, pezevenchiul aista. Şi-aşa ne-a păcălit atât. Se uita la noi cu un ochi, dar cu celălalt privea în altă parte, la hoţiile lui”, glumeşte un bătrân. Alături, un om între două vârste îmi explică că oricine ar fi fost preşedinte în acest moment ar fi trebuit schimbat. „Este un moment psihologic favorabil schimbării”, spune el. La Suceava e un fel de sărbătoare acum că se apropie referendumul. Subiectul de discuţie peste tot e doar acesta. Am ajuns aici nu pe căldură toridă, ci în perioada dinaintea unei noi zile caniculare. Însă, în Bucovina, în nordul ţării, întotdeauna e ceva mai suportabilă vremea.

În nordul ţării

Trenul Iaşi-Suceava opreşte în scrâşnet de osii pe un soare ce începea să ardă. „Dacă doriţi să vedeţi partea importantă a oraşului coborâţi la Burdujeni”, mă îndeamnă unul dintre însoţitorii de tren. O gară nu demult renovată, cu tot felul de magazine, fast food, îngheţată la cornet, chiar şi o librărie foarte bine pusă la punct, cu zeci de titluri, în care vânzătorul te salută recunoscător dacă îi cumperi ceva. Coboară din tren oameni de la ţară, câţiva tineri, foarte săritori când află că doresc să aflu direcţia în care trebuie să o iau spre o stradă. Autobuzul toarce la capăt de linie în aşteptarea muşteriilor. Merge din 20 în 20 de minute. 2 lei călătoria. Zeci de staţii am de bifat până în centru.

Pe străzile centrale, multă verdeaţa. Oamenii nu trebuie să se ferească de vipia de afară din acest motiv. Mag