Azi se împlinesc 105 ani de la trecerea în nefiinţă a pictorului Nicolae Grigorescu. Iată cum îl caracterizau scriitorul Al. Vlahuţă (1858-1919), criticul de artă francez Henri Focillon (1881-1943) şi pictorul Camil Ressu (1880-1962) pe primul dintre fondatorii picturii române moderne, care a fost Nicolae Grigorescu. “Viaţa lui Grigorescu o povestesc operele lui. O viaţă simplă, tăcută, ordonată, puternică, închinată toată artei lui. În afară de artă nimic nu exista pentru el. Acolo şi-a pus adânca lui iubire de natură, de podoabele şi de tainele ei, minunate pretutindeni, dar mai ales în ţara şi în făptura neamului lui, acolo iubirea de bine, de adevăr şi de frumos…”(Alexandru Vlahuţă). “Nicolae Grigorescu este român cu tot sufletul şi în toată opera sa… Prietenia cu artişti francezi nu a reuşit să-l smulgă meditaţiei româneşti, amintirii doinelor, imaginii întinsei câmpii dunărene, argintate de pulbere, acestei dulci ţări de coline, cu vii şi căsuţe acoperite cu şindrilă. …El rămâne poet, iar arta sa este un cântec de pasăre. El este român prin sentiment, prin lirismul fin, prin simpatia pe care o pune în pictură, în alegerea motivelor de-o melancolică întindere sau de-o intimitate visătoare, prin ceea ce are tandru şi spiritual în maniera sa.”(Henri Focillon). “Grigorescu picta cu plăcere vădită, surâzător, comunicativ, cum îi era chemarea. A pictat într-un stil al epocii lui, în apostrofe mişcătoare, monotone ca şi în ritmul doinei, graţia spiritului şi fanteziei. Opera lui ţine un loc nemărginit în admiraţia publicului, pentru că nici un alt artist, de la dânsul, nu a reprezentat mai bine sufletul poporului nostru.” (Camil Ressu) Azi se împlinesc 105 ani de la trecerea în nefiinţă a pictorului Nicolae Grigorescu. Iată cum îl caracterizau scriitorul Al. Vlahuţă (1858-1919), criticul de artă francez Henri Focillon (1881-1943) şi pictorul Camil Ressu (1880-1962) pe