La 9.30, cu o oră şi jumătate înaintea manifestaţiei de susţinere a preşedintelui suspendat, în Piaţa Palatului din Iaşi se strânsese o mână de oameni. Tuciurii, cu tatuaje pe braţe, îmbrăcaţi în haine ieftine. Şi câţiva ţărani adunaţi de pe ogor de dimineaţă pentru ceva mărunţiş, doi-trei poli. Oameni plătiţi de democrat-liberali să vegheze la pregătirile dinaintea manifestaţiei.

Aproximativ la aceeaşi oră, în parcul de la Teatrul Naţional se dădeau lupte crunte. Oameni în toată firea se îmbrânceau pentru a prinde un tricou sau o şapcă inscripţionate cu sigla „Iniţiativa civică de centru dreaptă”. Plasaţi în colţuri strategice, trei tineri împărţeau din genţile burduşite sus-menţionata „mită” a sărăntocului. „Nu mai aveţi şepci? Vă rog frumos să mi-o daţi pe cea din cap”. Şi braţele arse de soare se întindeau ca nişte cârlige. „Nu mai sunt, poate prindem o sticlă de apă minerală gratis!”. Pe căldura sufocantă ce mijea eliberată de cerul limpede, oamenii zâmbeau tâmp fluturând steguleţe şi îndreptându-se spre stradă. A sosit şi Mihai Răzvan Ungureanu înconjurat de câţiva paznici. A parcurs în clinchet tăios de aparate foto cele câteva sute de metri până la Piaţa Palatului. „Bine aţi venit la miting”, se ploconea el oamenilor din dreapta şi din stânga bulevardului. „Săru ‘mâna”. Şi braţul transpirat al fostului prim-ministru strânge spatele unei simpatizante. Se sărută, se îmbrăţişează. Gestul e de departe caraghios. Se ajunge în locul de desfăşurare a mitingului. În câteva colţuri strategice se plasaseră deja şi opozanţii. Dintre portocalii, câţiva purtători de pancarte făceau un du-te-vino electrizant între „budele” din plastic. Aveau fiecare cu siguranţă câteva beri la bord. Unii dintre ei nici nu vedeau ce era scris pe bucăţile de carton pline de sloganuri indecente ce au fost distribuite cu sutele alături de steaguri şi alte acareturi. A început program