6 aprilie 1987, Bârca-Craiova
Ascultăm "Repetabila povară". Cei doi-trei care nu păstrează liniştea sunt expulzaţi de mulţime, prin gesturi ferme (îndemnuri verbale şi picioare în fund). Un individ mormăie, atât cât să pară curajos, dar cât să nu rişte să-i provoace pe susţinătorii lui A.P.: "Hai, domnule, că nu l-a slăbit chiar aşa puşcăria". Omul auzise că A.P. fusese închis şi se mira că îl vedea mergând pe propriile picioare, voiniceşte. Tata apreciază sinceritatea omului, îi spune că nu a fost aruncat după gratii, ci doar izolat, şi îi invită pe cei care se pregăteau, deja, să-l împingă pe guraliv, să îl lase să îşi expună punctul de vedere, pentru că mai bine ne facem prieteni din cei nehotărâţi şi neinformaţi, decât să-i transformăm în duşmani, prin graba şi intoleranţa noastră.
A.P. încearcă să încheie întâlnirea spontană cu oamenii, luând-o spre Casa Cărţii. Şi, într-adevăr, o parte din mulţime rămâne pe loc, conform înţelegerii. Dar la Casa Cărţii sunt alţii, care abia aşteaptă să schimbe idei cu poetul, să-i ceară autografe, într-un cuvânt, să creeze o nouă paşnică busculadă. Ca să nu ia foc toată Craiova, hotărâm să ne întoarcem la casa colonelului Pană.
Baia reconfortantă pe care am făcut-o în prietenia oamenilor este suficientă. Generalul Roşu îi mărturiseşte lui A.P. că sunt foarte puţini oameni pe lume care să aibă atâta popularitate şi să nu o folosească pentru a cuceri puterea politică.
Unul din argumentele adversarilor Cenaclului "Flacăra", în 1985, când l-au interzis, a fost acela că Păunescu îşi face, la Cenaclu, un partid paralel cu Partidul Comunist Român şi că subminează, uneori făţiş, unitatea poporului în jurul forţei conducătoare a naţiunii, strâns unită lângă secretarul său general.
General-colonel-soldat
În casa colonelului în rezervă Pană, generalul activ Roşu îşi aduce singur vinul şi apa minera
