De ce s-ar teme puternica industrie americana de exploatare a gazelor de sist de conditiile meteorologice din India? De cealalta parte a lumii, la mii de kilometri distanta, in statul indian Rajastan, creste o samanta verde, mica, vitala pentru industria de gaze si petrol din SUA.
Odinioara utilizata in hrana vacilor si pentru mancarea sarmanilor, samanta de guar este acum un element-cheie in cocktailul chimic utilizat in operatiunea de fractionare a rocilor, tehnologia ce a determinat explozia de puturi petroliere si gazeifere din America de Nord si va conduce si pe plan mondial o revolutie similara, scrie Time.
India produce cam 80% din semintele de guar din lume. Acesta contin o substanta care formeaza un gel cand este amestecata cu apa. Planta creste in una din cele mai uscate si sarace regiuni din India, statul nordic Rajastan. Si in regiunile apropiate din Pakistan se produc recolte pentru export, in cantitati semnificative.
Cresterea cererii de guar pentru industria energetica a dus la o crestere a pretului, a costurilor, si o scadere a profiturilor companiilor de exploatare. Fermierii indienii au devenit insa mai putin saraci cu aceasta ocazie.
Guma de guar este utilizata in mai multe industrii, printre care textila, a hartiei, farmaceutica, cosmeticelor. Pentru consumatorii obisnuiti, guma de guar face inghetata cremoasa, sosurile de salata groase si mentine gustul bauturilor. Insa daca un litru de inghetata necesita un picut de guma de guar, fractionarea unui put intr-o formatiune de roci poate utiliza pana la 1000 de kilograme de seminte de guar.
O companie importanta de exploatare a relatat ca utilizeaza 1700 de tone de seminte de guar pe luna, ceea ce inseamna un cost de 40 de milioane de dolari pentru primul trimestru al anului.
Pretul a sarit, ca urmare a cererii, de la patru dolar
