Legea nouă a sănătății a fost aprobată discret pe fundalul scandalului legat de referendum. Mi-aș dori să o aud explicată și dezbătută pe acest forum de oameni imparțiali, pentru că este de importanță maximă pentru români. Este o lege bună? O lege proastă? Cum va influența buzunarul unui bugetar de vârstă medie cu probleme de sănătate? Este bine să fie aprobată o lege atât de importantă în situația când România are un președinte suspendat și unul interimar?
Ce model urmăm?
Mi-aș dori din suflet ca Romania să urmeze sistemul public medical din Anglia, Franța și Canada și nu pe cel din America, unde privatizarea sistemului medical și asiguratorii au dus la escaladarea prețurilor pe culmi aberante și la scăderea multor indici de sănătate sub nivelul celor din Cuba, unde se practică medicina de stat.
Când m-am stabilit la New York in 1998 am fost uimita sa descopăr ca asigurarea medicala dentara asigura doar plombele din amalgam, si ca orice plomba din porțelan trebuia plătita suplimentar. Așa ca rareori le comanda cineva. Iar eu, si majoritatea Bucureștenilor trecusem pe plombe de porțelan incă de pe vremea lui Ceausescu!
Am descoperit apoi ca o noapte la un spital privat costa până la $4500 de dolari, mult mai mult ca la Waldorf Astoria, deci cinci nopți pentru cea mai banala operație înseamnă $25,000. Că o radiografie la cap care in Romania costa 100 de lei, la New York cu același aparat, costa, cu toata privatizarea si concurenta, $5000 de dolari; și în fine că un tratament de cancer costă în medie jumate de milion de dolari pe an. Sistemul te obliga sa cumperi asigurare de sănătate, care ajung pot ajunge la suma de $2500 pe lună pentru un pensionar cu pensie de $2000, obligându-l să își ia un serviciu (Fahrenheit 911, anyone?) , altfel este în incapacitate de plată. Doresc românii să se îndrepte spre asta?
În SUA, lobbyul din industria
