Sunt trenuri în care, odată urcat, te consolează doar gândul că se poate şi mai rău cu personalul şi în care controlul biletelor e chin pentru "naşii" care bagă capul în pământ când comentează călătorii. Şi sunt trenuri în care doar discuţiile despre referendum şi actualitatea internă sunt mai aprinse decât temperatura din vagoane.

E aproape ora 8 seara, iar site-urile meteo încă arată 38 de grade afară, şi asta la umbră. Sutele de călători care aşteaptă pe peroane în Gara de Nord, în zi de weekend, se roagă în gând să aibă trenul aer condiţionat. Doar că asta e o loterie, la acelaşi preţ există trenuri "normale" şi trenuri cu sauna inclusă, o "facilitate" de care nimeni nu te întreabă dacă ţi-o doreşti.

Trenul Interregio de 19.45, care merge în direcţia Bucureşti-Craiova, face parte din ultima categorie, iar călătorii se simt în faţa unei provocări. În atmosfera uzuală a înghiontelilor şi preocupaţi mai degrabă să-şi ocupe locurile, toropeala ce pluteşte în aer nu le ridică, în primă fază, prea multe semne de întrebare şi pare mai degrabă trecătoare.

Din mulţimea înfrântă de căldură se remarcă două elemente. O precupeaţă cu câteva găleţi de brânză, din fericire cel mai probabil goale, după o zi la piaţă, şi un domn la vreo 60 de ani descheiat integral la cămaşă, care are grijă să-şi asigure sticlele de zaibăr din calea călătorilor necivilizaţi.

Val de indignare: „Singurul tren ţinut în soare”

În compartimentele clasice de şase persoane, ca nişte cutii de chibrituri, e fierbere mare. Căldura care se degajă din scaune îţi inundă mădularele. Un călător avizat atrage atenţia că butonul roşu care stă aprins deasupra uşii arată că e căldura pornită. Explozie de indignare. "Ia să vedem ce părere o să aibă naşul de asta. Da ce, e prost să vină repede, până la Roşiori nici n-apare", se întrebă un călător şi tot el răspunde. "Prost am fost că mi-am lu