La ctitoria voievodului Mircea cel Bătrân, a fiinţat prima şcoală de copişti şi caligrafi din Ţara Românească. Acolo a trăit şi primul compozitor român, Filotei.
Prin părţile Coziei, legenda spune că voievodul Mircea cel Bătrân (1386-1394/1395, 1397-1418) pornise un război împotriva ungurilor. Şi-a încartiruit armata pe Valea Oltului, în dreptul Bivolarilor. Cortul domnesc era instalat pe pajiştea din faţa muntelui. Acolo, voievodului i s-ar fi dezvăluit o „arătare dumnezeiască". Dimineaţa, când s-a trezit, a hotărât ridicarea unei mănăstiri. Realitatea istorică este alta însă. Mircea s-a războit doar cu turcii, nicicum cu ungurii cărora le-a fost vasal.
Mănăstirea de la Nucet
Un sâmbure de adevăr există totuşi în legenda care circulă şi-acum pe Valea Oltului. Voievodul muntean este ctitorul Mănăstirii Cozia, construită între anii 1388 şi 1393. Nicodim, stareţul mănăstirilor Vodiţa şi Tismana, duhovnic al domnitorului, a avut un rol important în ridicarea lăcaşului. Când a fost dat în folosinţă, Nicodim a ţinut slujba de sfinţire. Iar ca stareţ, l-a impus pe ieromonahul Gavriil, unul dintre ucenicii sfântului de la Tismana.
Numele Cozia provine de la cuvântul pecenego-cuman „Koz", care înseamnă nucă. Într-adevăr, regiunea este recunoscută pentru creşterea nucilor. De altfel, multă vreme i s-a mai spus şi „Mănăstirea de la Nucet".
Planul general al mănăstirii respectă tiparul construcţiilor de acest gen. Curtea este încadrată de ziduri groase din piatră. La fiecare colţ existau turnuri de apărare. Chiliile, lipite de ziduri, aveau în faţă galerii şi pridvoare. În faţa bisericii, pe deal, se aşterneau livezi şi vii, iar în jurul zidurilor, imaşuri şi păduri care aparţineau călugărilor.
În mijlocul curţii generoase se afla biserica, de plan trilobat, modelul arhitectural bisericesc răspândit în Muntenia până târzi
