E miercuri. E o caldura ingrozitoare in fata primariei. E plin de orez, chestii colorate si buchete de flori. Imi falfaie rochia verde si buchetul meu mov mi se pare din ce in ce mai greu.
Mireasa vorbeste mult. E atat de emotionata in rochia ei portocalie cu dungi negre, uitandu se la mire pe care l trec din varii motive apele Dambovitei.
Se fumeaza enorm. Ma amuz singura gandindu ma ce misto ar fi sa se faca un studiu cu numarul de tigari fumate in fata starii civile.
Se striga nume de familie, se striga miri, se striga ceva. Din primarie iese o femeie cu o rochie satinata care se chinuie sa acopere o sarcina aproape de 8 luni. Pare fericita. Mirele, cu parul lui ciudat, ca un mop galbui, pare batran si ridat si adus cu forta aici.
Urmatoarea mireasa e o femeie frumoasa. Sta in fata usii asteptandu si ca o statuie mirele, care nu mai vine. ‘ Si GEORGE nu mai vine’ imi spun eu in gand , amintindu mi de o poezie de prea mult timp invatata. Mama miresei e nervoasa. Intreg cortegiul vorbeste la telefon……si ‘George’ ajunge intr un final. E chel, grabit si agitat. Dupa 10 minute, mireasa iese ….plange de fericire, emotie , nici eu nu mai stiu..’George ‘ pleaca rapid, pentru ca are treaba la serviciu.
Si intram…..ne intampina un fel de mars nuptial, care e incheiat brusc….dureaza vreo 10 minute toata treaba, timp in care o femeie cu o banderola tricolora ne vorbeste despre cum protejeaza statul roman familia plus alte tampenii in care nu mai crede nimeni. Un fotograf ne tot face poze, incercand sa ne aseze in fel si chip. Buchetul meu e din ce in ce mai ciufulit. Ma uit la ei si mi dau seama ca in momentele importante , oamenii redevin copii si paradoxal copiii devin oameni mari. Urmăreşte-ne pe Facebook şi pe Twitter
E miercuri. E o caldura ingrozitoare in fata primariei. E plin de orez, chestii colorate si buchete de flori. Im
