Jumătate “uliţă” patriarhală, jumătate pârleaz de sărit în lumea de fiţe a Dorobanţilor, strada pe care se află Itadaki Sushi, - discretul restaurant japonez din Floreasca -, nu te lasă să bănuieşti ce surprize îţi poate oferi şi cât de uşor vei ajunge la capătul lumii, chiar după prima… îmbucătură! Hai, după a doua, că nu toate felurile de sushi sunt atât de mititele încât să le-nfuleci dintr-o dată. E de ajuns, însă, un simplu sashimi de somon, ori un sushi nigiri spicy de ton ca să traversezi continente şi oceane – cam tot atât de “mers”, către est sau către vest – şi să ajungi în arhipelagul nipon. Cu popasuri sensorial-gustative în… Alaska sau în California (excelent e un California tobiko, “tapetat” în icre de peşte-zburător)… sau oriunde pe planetă, după “toanele” unui sushi-fusion (să-i spunem aşa, generic), care combină tradiţia japoneză cu cea europeană, într-o manieră neaşteptată. Osaka-maki conţine parmezan (regele brânzeturilor italiene) cu ton şi icre de somon, Itadaki-maki te-mbie cu carne “blândă” de scoici Saint-Jacques, fâşii subţiri de anghilă (peştele-şarpe) şi Philadelphia Cheese ş.a.m.d. Anume am omis, din şirul de ingrediente, orezul pregătit în stil japonez, cu bob lipicios şi tare, “marinat” în oţet de… orez, şi-o seamă de alte elemente tipic japoneze precum foiţa de alge, sosul de soia şi wasabi, căci e de la sine înţeles că ele se află acolo unde le e locul… Adică pe platoul de sushi.

Itadaki Sushi e ca o insulă de “Soare-Răsare” în Oceanul numit Bucureşti. Bucureştiul culinar. De-aceea nu mă mir să găsesc la cei care au imaginat această “Japonie din Floreasca” o tipicitate insulară. Nici unul dintre ei – investitori sau bucătari – nu a fost în adevăratul arhipelag nipon, dar contactul cu această cultură insulară, prin gastronomie, i-a contaminat. |n sensul bun. De-aceea atmosfera în restaurantul cu şase locuri la mese şi încă pat