Pe 27 iulie începe Olimpiada de la Londra, unde România va fi reprezentată de peste o sută de sportivi. Trei mame de campioni ne povestesc câte hopuri sunt pe drumul către glorie și ce înseamnă pregătirea pentru cel mai important eveniment din cariera unui sportiv.

Horia Tecău a fost desemnat, la începutul acestei luni, portdrapelul României la Olimpiada de la Londra. În momentul anunțului, Horia se afla la Londra, unde încerca să câștige turneul de la Wimbledon, după ce în ultimii doi ani ajunsese în finală. Din păcate, și de data aceasta s-a oprit în aceeași fază. Iar ceea ce pentru fanii din țară a reprezentat un triumf, pentru familia Tecău a fost o lovitură destul de dură. „Turneele de pe iarba londoneză sunt visul lui. Orice meci câștigat acolo este o victorie. Or, pentru a ajunge în finală trebuie să depună o muncă imensă, așa că dorința de a câștiga este omenească și îndreptățită după atâta efort. Pe noi, părinții, mai mult ne afectează trăirile lui decât orgoliile“, descrie Doriana Tecău, mama sportivului, dezmăgirea de a nu își vedea nici în acest an fiul ridicând trofeul de la Wimbledon.

A fost vreo consolare anunțul că va reprezenta România la ceremonia de deschidere a Olimpiadei? Evident. „Este cea mai mare onoare care i se poate oferi unui sportiv. Horia recunoaște cu mândrie că este român, își iubește țara. Și, sincer, nu se aștepta acum la o asemenea onoare.“

Nu se aștepta, dar o merita. Horia a început tenisul la 7 ani, iar marile succese au venit zece ani mai târziu, când a ajuns, junior fiind, în fazele finale la dublu ale Australian Open și Wimbledon, ba chiar și în semifinalele turneului londonez, la simplu. De altfel, în 2002, termina anul ca numărul 1 mondial la dublu-juniori.

Cu toate acestea, nu și-a dorit de la început să facă performanță. „Inițial, am dorit să facă sport pentru el, nu știam ce abilități are pent