La finalul acestei săptămâni, indiferent de ceea ce se va întâmpla la Referendumul iniţiat de USL, România mai scrie o pagină de istorie. O fi bine, o fi rău ce iese pe 29 iulie, asta nu putem decât presupune. Personal, consider că istoria implică acumulare – logică – de experienţă. Aceasta, indiferent de cantitatea stocată, poate fi încadrată la subcapitolul „Aşa Da” sau „Aşa Nu”. Pentru un popor mai mereu trecut prin rahat existenţial, duminica viitoare poate fi decisivă. Cu salariul şi pensia jumulite şi pârlite, cu un sistem sanitar la pământ, cu un sistem educaţional blamat, dar niciodată sprijinit, cu foamea în gât, românul este chemat pentru a-şi exprima sau nu susţinerea pentru preşedintele suspendat al României, T. Băsescu. La prima vedere, rezultatul pare să fie zdrobitor în defavoarea acestuia, întrucât ura viscerală, revolta din toţi rărunchii şi dorinţa de a pedepsi exemplar fostul regim politic domină sufletele chinuite ale celor ce populează, absolut întâmplător, această ţărişoară amărâtă, obidită, exploatată de ai ei şi de mulţi alţii. De o precauţie demnă de o cauză infinit mai bună, Băsescu a apelat de ajutor extern, pe filiere invizibile pentru masă, pentru gloată. Imediat, cancelariile de pe mapamond au sărit ca muşcate de albine de puful roz al aripioarelor dorsale, invocând imixtiunea politicului în sectoare teoretic intangibile, gen justiţie, care ar încălca suveranitatea şi imparţialitatea acestui sector. Dar unde se aflau puterile… lumii când decizii definitive şi irevocabile erau călcate în picioare, invocându-se criza globală? La nivel de manual, înţelegem de ce Europa şi lumea nu vor o nouă dictatură în mileniul III. La nivel de realitatea românească, se va înlocui un sistem totalitar cu înveliş democratic cu un altul, ferchezuit cu vopsele ieftine, pentru a păcăli vigilenţa Occidentului.

Regimul Boc – Băsescu a fost foarte afect