Zeci de milionari în euro au beneficiat, din 2002 încoace, de ajutor social din partea statului.

Îi spun ajutor social, pentru că nu pot numi altfel pomana pe care au primit-o de la statul român via Hidroelectrica. Deşi nu erau handicapaţi, băieţii deştepţi au primit asistenţă socială de la stat prin contracte preferenţiale cu Hidroelectrica. Li s-a dat ocazia, din motive care îmi scapă, să facă bişniţă cu energie electrică cumpărând un MWh cu 140 de lei pentru a-l vinde pe piaţă cu 220 de lei. De ce? „Avem nevoie de contracte pe termen lung, pentru a ne duce la bun sfârşit planul de investiţii", declara Mihai David, fost director la Hidro, în octombrie 2010. Adriean Videanu, fostul ministru al Economiei, spunea tot în 2010 că nu ştie de prelungirea contractelor cu băieţii deştepţi, dar că „cei care le-au prelungit ar trebui decoraţi". Nu sunt argumente care să stea în picioare. Hidroelectrica nu a rămas niciodată cu energia electrică nevândută. Dimpotrivă, a fost nevoită să cumpere energie scumpă de la termocentrale pentru a o vinde apoi ieftin băieţilor deştepţi, ca să-şi onoreze contractele. Din aceste motive, insolvenţa Hidroelectrica este cea mai bună decizie luată pe piaţa de energie din ultimii zece ani, pentru că asta înseamnă posibilitatea denunţării unilaterale a contractelor păguboase. După zece ani de furt, de căpuşare, de intervenţii de la cel mai înalt nivel (vă aduceţi aminte de mesajul prezidenţial scris pe colţul memoriului Alro), lucrurile revin la normal. Aproape toate contractele preferenţiale au fost renegociate în favoarea Hidroelectrica, deci în favoarea statului. Primul băiat deştept eliminat a fost Euro-P.E.C, care nu a acceptat un preţ mai mare, şi ăsta a fost semnalul că se declanşează jihadul împotriva „asistaţilor social". A revenit, apoi, cu capul plecat şi cu un plan de reeşalonare a datoriilor de 37 de milioane de lei, însă odată