O după-amiază, în toiul verii, la Palatul Mogoşoaia… Aici îşi încheia activitatea de două săptămâni Academia Itinerantă Andrei Şerban, ediţia 2012. Aici au stat zeci de tineri interesaţi de laboratorul interdisciplinar de creaţie în jurul personalităţii lui Andrei Şerban, regizorul şi pedagogul care adună în jurul său de câţiva ani tineri actori şi artişti din alte zone culturale, susţinând ateliere. Au fost selectaţi peste 60 de tineri, cazaţi în Casa de oaspeţi a complexului. Dar au venit şi artişti pe cont propriu, dormind în cort, numai să poată participa la ateliere. Această ediţie a fost organizată de ICR şi TNB prin Centrul de Cercetare şi Creaţie Teatrală ”Ion Sava”.
Reputatul regizor a acceptat spectatori, în număr restrâns, la finalul ediţiei, care a avut două sesiuni (8-14 iulie şi 15-21 iulie). Nu s-a văzut nimic din bucătăria acestei academii itinerante, nu s-a vorbit despre lucrul în laborator. Publicul însă a văzut vineri improvizaţii făcute pe două teme: Shakespeare şi Caragiale, teme alese de Şerban odată ajuns la Mogoşoaia. Căci aşa cum spunea el, atunci când a văzut din nou aceste locuri a spus că aici trebuie lucrat Shakespeare, că e un loc shakespearian. Atât Palatul lui Brâncoveanu, cât şi celelalte clădiri, dar şi curtea, locul din faţa biserici, beciurile, pădurea din preajmă – toate pot fi spaţii de joc pentru piesele marelui dramaturg englez.
Despre cea de-a doua temă, Andrei Şerban mărturisea: ”Fiind aici, m-am gândit că e Anul Caragiale şi, cum nu am fost invitat de nici un teatru să pun în scenă Caragiale, m-am gândit să-i aduc un omagiu acestui unic autor mare pe care îl avem; că trebuie să facem ceva să-l omagiem”.
La aceste ateliere, Andrei Şerban nu este pe post de regizor, ci îşi asumă rolul de a educa. Are ce le oferi tinerilor în domeniu: a lucrat mult prin lume, montând spectacole de teatru şi operă; a stat mul
